Inca de la inceput trebuie sa marturisesc ca nu prea mai beau cafea. Imi face rau. Imi da palpitatii. Si nu de-alea bune…
Dar , din cand in cand, mai pacatuiesc cu cate un frappe facut de sora-mea, o cafea cu mult lapte sau un 3 in 1. Adica tot ce poate fi mai slab, dar sa mai aiba inca un vag gust de cafea.
Canuta mea are venerabila varsta de… hmmm… cred ca 4 ani… (daca gasesc pozele de la Sighisoara din anu’ ala, o sa stiu exact cati ani are). Desi e posibil sa fie chiar 5…
Provenienta e scr
isa pe ea… Am primit-o cadou si de-aia a ramas favorita mea chiar si in ziua de azi. Nu stiu daca am avut vreodata alta cana/farfurie/etc care sa tina atat. Cana si lingurita de la lucru au vreo 2 ani… Dar cu alea nu am poze aici…
Asa ca … ta ta ta ta ta! Cana mea!
Leapsa merge spre… Dragos.
Uau! Ce prezentare frumoasă i-ai făcut! Aranjamentul…tot! Zăresc însă două turnuri…
Turnurile “din spate” sunt monitorul
Cele de pe cana (pe care nu se vede ce scrie) sunt ale unei biserici din Regensburg
Se vede că nu te-am citit de mult… Sowwy. Am să încerc să dau curs lepşei tale… după ce-mi beau cafeaua de dimiseară.
Stand-by! 
[...] Aşadar… the lovely mademoiselle Crinuţa a avut trăznita idee inspiraţia de a-mi trînti o leapşă aşa, sec, fără loc de-ntors: Leapşa Cu Cafea. [...]