Am ajuns la concluzia ca nu pot sa mai scriu posturi 100% serioase… cel putin in perioada asta. Ma simt prea bine si cred ca asta se vede 
.
Aici si aici s-au iscat discutii aprinse despre gradul de “taranism” la care am ajuns, ca popor. Ea le tine partea. Intr-o oarecare masura. Eu sunt contra ). De asteptat, nu?
De altfel, de vreo 2 ore si ceva, de cand tot citesc comentariile de pe cele trei articole, ma tot intreb… cum se face ca am ajuns atat de rau? Oare asta e realitatea sau e doar un curent din care e cool sa faci parte?
In timp ce molfaiam o nectarina, m-a lovit si raspunsul! Amandoua!
Sa detaliem.
1. Realitatea. Partiala. Sau, ca sa fie mai clar, e vorba de realitatea observabila. Am vazut zilele astea o reclama foarte draguta la un VW Passat cu sloganul “Ati observat Jaguarul? Noul VW Passat atrage toate privitile.” Cam asa si in cazul nostru. Realitatea observabila (si subiectiva, totodata) e formata de cei ce iti atrag privirea in multime. Cocalaru’ cu zaua la gat, pitzipoanca cu fustita pana sub curea, nesimtitul care arunca pet-uri din masina in plin centru… ei sunt cei ce atrag atentia. Pe langa ei, tot restul multimii paleste, devine fada, stearsa… se pierde in anonimat si, culmea, devine una cu ei. In mintea noastra, cel putin. Paradoxal, nu? Ne inghite o minoritate. E exagerat sa crezi ca intreaga populatie a Romaniei a suferit o mutatie psihica si s-a transformat in … “taran de metrou”, ca sa preiau o expresie de prin alta parte.
2. Curentul “contra tarii asteia de cocalari, pitzipoance, etc etc”. E cool sa fii contra. Si eu sunt contra. Contra prostiei si ingamfarii in general. Dar multi ajung sa cada in extrema cealalta, unde orice maieut roz e motiv de aratat cu degetul, oricine iese in lume e musai sa fie un “fashion icon” samd. Mie imi plac oamenii ce se cred mai destepti decat altii. Si mai buni. Si mai… Si mai… Ca si eu sunt asa. Nu de alta, dar sunt niste parteneri de barfa incredibili! Dar ma enerveaza la culme oamenii care se plang toata ziua ca traiesc intr-o tara de rahat… si inca sunt aici! Ba mai rau… aleg sa ramana aici si … se plang. Si atat. In afara de a arata cu degetul nu mai fac nimic. Putini cei ce aleg o cale activa. Desi, o vorba inteleapta spune ca “daca vrei sa schimbi lumea, incepe cu un om”. Dar e mult mai usor manifesti o atitudine superioara decat sa depui putin efort.
E drept ca nu suntem un popor prea civilizat si ca inca avem muuuuuulte de invatat in directia asta. Dar sa afirmi cu hotarare ca suntem un popor de “tarani” inculti… Eu am sa o iau ca pe o insulta. Pentru ca sunt prea multi oameni normali si de bun simt in jurul meu. Poate sunt eu prea norocoasa din punctul asta de vedere.
Imi aduc aminte ca acum cativa ani, pe cand iesisem cu niste prieteni la o pizza, am vrut sa pun guma in scrumiera. Mi s-a atras imediat atentia ca nu e ok sa fac asa, ci ar trebui sa o infasor intr-o hartie, ca daca se lipeste de scrumiera si se intareste, va fi foarte greu de desprins de acolo. Atunci, in forul meu interior, m-am simtit tratata ca un copil prost crescut, desi prietenii mei aveau doar intentii bune, dar cel putin mi-am insusit o deprindere buna in plus.
Noapte buna.
Între Ea şi Ea…merg cu tine astă dată. Pentru că,da, ai dreptate. Nu voi lăsa să fie insultat un Om, din cauza omuleţilor. Nu accept generalizări de soiul ăsta sub nicio formă! E-heeei, de-ar avea unii habar cine se ascunde iezact după perdeaua revoluţionară…
Iacătă un caz căcăcios de concret de guriţă mare-”aaaaaaaa…” care nu se face decât la dentist! Şi mă refer numai la unul dintre “aici”, nicidecum la Ea…sau la Ea! Nici eu nu întâlnesc numai piţipoance şi cocălari…ce-or fi ăia, nu pricep exact…! Ce-i drept, uneori mă concentrez la slalom!