Intalnire de bloggeri. De Timisoara.

Adevarul e ca imi e o lene infioratoare sa scriu… Dar hai sa incerc, macar putin acolo .

Aseara, pe la 7, a fost intalnirea bloggerilor. Fiindca EA a tot fost la ultimele intalniri si m-a tot innebunit cu cat de fain a fost si cum s-a distrat, am hotarat ca de data asta, fiind si o editie cu numar rotund ( 10 ), sa fac un efort si sa dau si eu o raita pe acolo.

Nu m-am dus cu mari sperante si asteptari. E mai bine sa pleci la drum cu asteptari mai modeste, ca sa ai loc sa fii placut surprins cand gasesti lucruri bune.

Ei bine, era cat p’aci sa nu fie asa… Mai exact, dupa primele 5 minute, deja eram hotarata sa plec in maxim o ora… ca sa aiba timp sora-mea sa palavrageasca cu restul lumii si apoi sa ne dam obosite si sa plecam impreuna. De ce? Simplu. Cand am ajuns eu erau deja acolo aproximativ 20 de oameni. O mare parte se cunosteau deja intre ei si bisericutele erau formate. Organizarea a fost foarte ok, baruletul acceptabil (desi ferestrele alea imense nu ma atrag deloc). Singurul minus… nu s-a ocupat nimeni de prezentari… Daca veneam fara sora-mea? Daca nu aveam o sora care sa fi cunoscut deja lumea? Daca sunt o timida fara scapare? Mai ales intr-un grup atat de mare, prinde bine cineva care sa ii cunoasca pe toti si sa ii introduca si pe noii veniti. Mi-a trecut imediat prin minte ca daca ar fi fost pe jumate, nu as fi avut problema asta.

Pe langa asta, imediat cum sora-mea m-a prezentat ca fiind sora-sa… am auzit in dreapta mea doi tineri ( identificati ulterior ca fiind Dan si Nuzzu ) comentand : “A… asta e sora lu’ Dora… nu e bloggerita. ” Acuma… nu pot sa bag mana in foc ca asta au zis intr-adevar… dar asta a ajuns la urechile mele si … stiti voi vorba aia “If looks could kill… “.

Mi-am luat o vodka cu RedBull, sa nu stau chiar pe sec.. Intre timp m-am uitat la unii si altii cum se pupa, se imbratiseaza, etc etc.. Nu ma intelegeti gresit, si eu as fi facut asa, daca ii cunosteam. Probabil. Dar, din motive personale, nu prea stau zi de zi sa citesc bloguri. Si chiar si mai putin sa le comentez. Asa ca nu prea aveam puncte de plecare pentru o eventuala discutie cu ceilalti. Mai ales ca nici macar nu auzeam despre ce vorbeau majoritatea dintr ei.
Intr-un final, am intrat in vorba cu vecinul de canapea, Marius. Trebuie sa recunosc ca salvarea serii i-o datorez in totalitate… incepand in momentul in care mi-a spus ca arat de 21-22 de ani… Tipic feminin, nu? Ceva mai tarziu am stat putin la povesti si cu Tomata, care, din nou, avea cumva impresia ca eu sunt sora cea mica (as ridica in mod rautacios spranceana aici, dar se supara EA). Si cu Bloodie am schimbat cateva vorbe. In final, cu o mare parte din ei am schimbat macar cateva cuvinte pana la sfarsitul serii. Pentru ca, odata ce mi-a revenit buna dispozitie, am hotarat sa ma alaturi grupului de petrecareti ce au plecat din Funky spre Bunker, pentru o partida de zbantuiala. Din pacate, cu cat eram eu mai in forma, EA era tot mai obosita, asa ca n-am stat prea mult pe acolo (dar tot am apucat sa ma trag in poza cu o peruca blonda – vezi pozele pe blogul Tomatei) . In final, pot sa zic ca a fost mult mai bine decat promitea la inceput… asa ca probabil o sa merg si data viitoare. Pana atunci o sa arunc ochisorul meu de vultur pe blogurile impricinatilor (unele le-am vizitat deja azi)…

Lista completa cu participantii o gasiti la Bloodie.

Ah… ca veni vorba… nu-mi place deloc sa mi se spuna “Sora lu’ Dora”…

Note to self: data viitoare, asigura-te ca EA e fresh si cu chef…

Note to self 2: tocurile de 10 nu sunt pentru iesit la zbantuiala…

Cam atat