Ti-aduci aminte cand ne-ai vizitat, acum multi multi ani, pe cand eram eu in clasa a 6-a sau a 7-a? Aveau fetele meci si ai venit sa le sustii.
Mama, foarte fericita de ocazie, te-a rugat sa faci cu mine putina matematica… sa vezi cam la ce nivel sunt 
. Din pacate, n-a contat pe faptul ca eu nu aveam absolut deloc chef de mate in momentul ala… asa ca ai plecat tare dezamagit ca nepoata-ta cea mare nu prea are legatura cu materia asta… Privind inapoi acum, dupa ce am intrat la facultate dupa un examen cu 2 probe de mate… am terminat Poli si sunt tanti inginera… as zice ca te-ai inselat putintel 
. Sau poate orgoliul meu a luat remarca prea personal si a decis ca trebuie sa fac ceva in privinta asta .
Mai tin minte ca imediat dupa BAC am venit la voi o saptamana, sa ma pregatesti pentru examen… Nici pe atunci nu ma muncea in mod deosebit cheful, dar stiam ca e important… Inca tin minte ce m-ai invatat: “vreau sa faci in fiecare zi macar 5 probleme. Si chiar daca le gresesti rezultatul, vreau sa vad ca ai inteles metoda de rezolvare. Prefer sa gresesti de 2 ori, dar pe urma sa stapanesti metoda perfect, decat sa nimeresti rezultatul corect din greseala si apoi sa nu mai stii sa reproduci rezolvarea cu alte cifre.”.. Aveai dreptate .
Nici nu stiu daca ti-am multumit pentru asta… ca de obicei… ma gandesc la recunostiinta putin prea tarziu… nu-i asa? Dar sper ca totusi ai fost mandru de mine .
Asa ca azi sunt negru… si albastru… si orice alta culoare imbraca tristetea… Si chiar de rad, mi-e rasul negru… si albastru…
Pa, draga Nini…
