Dupa cum ziceam mai jos, ieri a fost o zi … grea!
M-am trezit ferm hotarata sa ma duc la bunica-mea sa mananc sarmale. Nu stiu ce s-a intamplat, dar in ultima vreme chiar ii iei foarte foarte bune! Insa, tot asteptand sa vina mama din oras (EI ii iese maseaua de minte si nu prea participa activ la chestiile astea) sa mergem impreuna, aud Trrrrr! Telefonul.
Era Mihai, care vroia sa imi aminteasca de ceva ce se pare ca hotarasem noi cu vreo doua zile inainte, in Time . Mai exact, ca dadeam navala peste Simina sa facem un cooking party 
. (recunosc ca eram prea prinsa in discutia cu Dorin ca sa mai fiu atenta si al ce se discuta dupa coltul canapelei! ).
Zis si facut, am abandonat orice alt plan de pranz as fi avut si hop la Simina acasa. (Simina e noua noastra colega de birou).
Aici lucrurile mergeau deja ca unse… baietii (Mihai – care a venit cu reteta, Adi – care a venit cu tavile, si Ovidiu) deja pregatisera tot ce trebuia si erau la faza de “umplut tavi”… Va dati seama ca am fost cel mai fericit om din lume, mai ales ca imi era o foameeeeee…
Ca sa va faceti o idee :
Daca stiam ca o sa stam sa salivam 3 ore in fata cuptorului pana s-au copt minunile celea… Noroc ca am gasit cateva subiecte de discutie… interesante :d si a mai trecut timpul…
Dar a meritat! Cu prisosinta! Impricinatul fel de mancare se numeste “Pui cu surpriza”… si as vrea sa gasesc un atribut care sa i se potriveasca pe deplin… dar nu-mi vine nici o idee…
Un sfat totusi: inainte sa va apucati de asa ceva, incercati sa nu mancati de cu seara 
.
desi nu se vede din poza, cu totii am contribuit! (baietii ma refer)
….. si fetele au intretinut atmosfera!
Supriza ce mare a fost ca aproape s-a mancat tot, chiar si din a doua tava!
hehehe… deja imi ploua in gura la gandul clatitelor de maine!
Unde-s vremurile cînd făceam clătite la butelie, într-o magazie-bucătărie şubredă şi erau cele mai bune din lume… Toate sînt bune cînd ai prietenii aproape.
Oricum, bărbaţii dau lecţii de bucătărie damelor, la orice oră.