- continuare de aici -
Intrebare scurta pentru toti cei ce locuiesc in acest moment in Timisoara: pe fatada carei cladiri se afla sculptura din imagine?
Eu recunosc ca pur si simplu n-am observat-o si chiar si acum, cand ma uit la poza asta facuta de Andrei Crivat, nu-mi vine sa cred ca sculptura chiar se afla acolo.
Cristina, cea care, alaturi de Nebuloasa si Daniel Sima, au organizat aceasta aventura, a adunat la ea pe blog tot ce s-a scris despre eveniment, asa ca daca sunteti curiosi de impresiile altora, le gasiti aici.
Nu vreau sa vorbesc despre eveniment si despre cine a participat, ci despre ce ganduri imi treceau prin cap in timp ce traversam orasul.
Ma gandeam ca descopar un oras incarcat de istorie, un oras care, contrar impresiei mele anterioare, are aproape 15000 de cladiri istorice (drept e ca majoritatea in paragina, dar… ), un oras unde inca exista oameni pasionati de cultura.
Influentata cumva si de faptul ca inainte sa pornim, m-am intalnit cu fostul meu dirig din generala, mi-a trecut prin cap intrebarea: de ce nu se organizeaza astfel de excursii cu elevii? De ce nu? Ar fi cea mai buna ocazie pentru ei sa invete cate ceva despre propriul oras. Iar daca li se va intampla sa ii opreasca cineva pe strada si sa ii intrebe (cum i s-a intamplat bunicii mele) unde pot vedea statuia lui Eugeniu de Savoya, sa stie sa spuna ca e in Parcul Central.
Ar afla astfel ca Timisoara a fost timp de aproximativ 10 ani capitala imperiului… sau ca toate palatele din Piata Operei si din Unirii (si multe altele pe langa ele), au fost construite la inceputul secolului trecut, majoritatea fiind ridicate in acelasi timp si in acelasi stil.
Sau ca primul palat ce a apartinut unei familii de industriasi romani este cel de langa Facultatea de Medicina si Farmacie: 
acesta fiind motivul pentru care au ales sa isi impodobeasca fatada cu statui ale taranilor romani: taranul cantand din fluier si taranca tinand in mana furca de tors. (sursa poza)
Sau ca romanii ortodocsi n-au avut voie sa isi construiasca biserica in oras pana nu s-a unit Banatul cu Romania, prima biserica ortodoxa din Timisoara fiind cea sarbeasca din Piata Unirii.
Ar mai fi multe, multe de spus… Dar poate e mai bine sa aflati singuri ce si cum 
Mi-a placut mult Crina ce ai scris aici. E minunat ca mai sunt oameni care au timp sa se gandeasca la astfel de lucruri. Postul tau a fost ca o briza de aer proaspat astazi pentru mine.
Ma bucur ca ti-a placut
. Adevarul e ca a meritat fiecare minutel de plimbat prin soare la 30+ grade!
Existau biserici ortodoxe si inainte de unire, cum ar fi cea din pta Unirii (frecventata atat de sarbi cat si de romani) si cea din pta Traian. Desigur catedrala noua e cea mai mare.
Austriecii nu au interzis ortodoxia, ei nu o incurajau, stii ce zicea Dan, biserica ortodoxa din Unirii nu a avut initial turnuri.
Poate m-am exprimat eu gresit sau nu foarte clar. Eu am zis ca romanii ortodocsi n-au avut voie sa isi construiasca biserici. Nu ca n-ar fi existat niciuna pana la Unire
De ce crezi ca ar trebui sa le aflam noi si nu sa ni le spui tu?
Pentru ca, de exemplu, stau foarte prost la capitolul “retine numele familiei pentru care a fost construit acest palat”.
Eu am dat cateva exemple. Consider ca e suficient, fiindca nu e intentia mea sa redau toate informatiile pe care le-am aflat.
[...] Cum m-am reîndrăgostit de Timișoara II – Crina Dragomir [...]
[...] trupele romanesti au intrat in Timisoara, in 1919) , decat o plimbare prin oras, la fel ca anul trecut, prilej de a afla noi si noi lucruri despre orasul in care traiesc si pe care il iubesc ? [...]