Vineri seara am avut parte de unul din acele momente care iti incanta sufletul: am fost la Filarmonica si am am ascultat Carmina Burana. Recunosc ca imi doream sa ajung la spectacolul asta de multi multi ani, dar, desi stiu ca a mai fost la Filarmonica, n-am apucat pana acum sa il vad. Si chiar daca nu imi era complet necunoscuta, a fost totusi plina de surprize!
Cred ca e cea mai cunoscuta bucata din Carmina Burana. Simtiti cata forta! Cata pasiune! Si asta a fost doar deschiderea! Mai departe a fost o nebunie: cand se involbura ca e o femeie nervoasa ca da din picior, cand se domolea, ca o indragostita tandra si afectuoasa, cand devenea o copila voioasa si jucausa!
Lucrarea nu este totusi inchinata unei femei. Am fi tentati sa credem asta, tinand cont ca Fortuna era o zeita. Desi cu O, Fortuna! incepe si se termina spectacolul, n-am simtit ca mesajul ar fi unul fatalist, de resemnare in fata sortii capricioase. Mai degraba mi s-a parut a fi o suita de piese inchinate bucuriei de a trai si de a iubi, cu totul contrar descrierii pe care am citit-o pe site-ul Filarmonicii, ce prezenta spectacolul ca pe o creatie eretica si pe alocuri blasfemiatoare. Si desi atunci nu aveam versurile la indemana, raman la parerea mea si acum, dupa ce am gasit versurile traduse in romana.
ps: daca sunteti curiosi, o gasiti in intregime pe youtube, dar eu zic ca tot mai bine panditi ocazia de a o trai pe viu. 
pps: oamenii astia sunt extraordinari! La fiecare spectacol la care am fost, sala Capitol a fost plina in proportie de peste 90%. Si, culmea, de foarte multi tineri!
Cât mi-a plăcut Carmina Burana! A fost primul spectacol la care am fost când am venit în Timișoara. Mi-a rămas tare aproape de suflet.