…cand ma apuca mila de animalele din ferma mea de pe Facebook… pe care nu le-am muls/tuns/io stiu mai ce de cateva zile…

Nu stiu cum ma lasa sufletul, zau asa…

Ca PNL-ul si al sau Crin Antonescu vor fi , intr-adevar, primii vajnici conducatori ai nostrii animati in primul si in primul rand, de un mare si lat bun simt!

Ei da,  o cred si o sustin! Mai ales ca, de aproape un an, primesc dese si nesolicitate emailuri de la PNL sector 6, un oarecare Rares Manescu… si, mai nou, chiar si Crin Antonescu imi scrie!

E drept ca nu ma intereseaza ce au de spus, nici nu ma cheama “Draga Constanta” si ca le-am cerut in repetate randuri sa ma taie de pe lista… Dar sunt convinsa ca odata si-odata o sa ma ia si pe mine cineva in seama!

Lucru ciudat… din toate emailurile astea… sau cel putin din cele pe care am avut rabdare sa le frunzaresc, am aflat de toate porcarelele pe care le-a facut coalitia PDL – PSD, dar nu tin minte sa fi aflat si despre vreo actiune ok de-a PNL-ului… Oi fi sarit fix peste ala…

De prea multe ori.

De prea multe ori oamenii fac prostii.

De prea multe ori oamenii fac prostii doar pentru ca le e frica ca vor ramane singuri.

De prea multe ori oamenii fac prostii, doar pentru ca le e frica ca vor ramane singuri. Fiindca, nu-i asa, sunt prea slabi, prea grasi, prea scunzi, prea inalti, prea batrani, prea saraci, prea comozi, prea urati, prea obositi, prea … prea… prea… ca sa merite sa fie iubiti cu adevarat.

De prea multe ori oamenii se inchid in relatii construite doar pe compromis, pe care se chinuie sa le cosmetizeze intr-atat incat macar in mintea lor sa para ideale. Sau macar acceptabile.

De prea multe ori le e frica sa incheie un capitol, sa lase in urma o relatie, fiindca, nu-i asa, sunt prea… si prea… si prea… sa merite un nou inceput… sa o ia de la capat…

Fuck it!

Cica ar alege reducerea numarului de parlamentari… si trecerea la un Parlament Unicameral…

Deja mi-e acru de figura lu’ Basescu de pe afisele cu indemnuri pentru referendum… Nu de alta, dar am si io niste nelamuriri acolo, ca tot omu’ care nu prea are habar cu ce se manaca politica…

In primul rand… de unde si pana unde aia 82% la suta? Pe mine nu m-a intrebat nimeni pana acum ce vreau… Azi m-am lamurit totusi: aprox 80% din cei care au votat pe site-ul lu’ Base cica ar fi de acord cu reducerea numarului de parlamentari… Din care cel putin 75% sunt sustinatori ai lui Basescu sau membri PDL… Reprezentativi, n-am ce zice…

Ce nu mi-e mie in clar totusi… dar deloc deloc… e de unde a aparut nevoia asta subita de reforma a Parlamentului? Am citit si rascitit explicatiile puse la el pe site… si tot nu mi-e clar. (bine, intai a trebuit sa “ask tata google” care e rolul celor 2 Camere, ca pe nici unul din site-urile institutiilor respective nu exista o explicatie usor de inteles pentru profani).

Pe intelesul tuturor (definitia se aplica pentru statele Americane, dar, extrapoland, ipotetic vorbind, ar putea sa se aplice si pentru judetele noastre), un deputat reprezinta interesele alegatorilor din colegiul care l-a ales, iar un senator, interesele judetului de care apartine colegiul care l-a ales.  M-am tot gandit la exemplu de legi pe care le-ar putea propune unul sau altul, dar decat sa zic prostii, mai bine ma las pagubasa…

Revenind la oile noastre… adica la (reducerea numarului de) parlamentari… Inafara de oaresce economii la buget… nu prea vad alte avantaje… In schimb nu-mi place ideea de a pune si mai multa putere in mainile unui numar si mai mic de oameni…

As prefera, de exemplu, reducerea privilegiilor acordate parlamentarilor dupa ce si-au incheiat mandatul. Fara suparare, dar un parlamentar care a absentat la jumate din sedinte, a dormit la alt sfert dintre ele, a ridicat mana odata cu majoritatea la restul si… cam atat,  nu prea m-a reprezentat pe mine, ca alegator si nu merita sa fie platit o viata pentru asta… Ipotetic, asta se incearca cu legea noua a pensiilor, dar de la teorie la practica e o cale atat de luuuuuunga… Personal nu cred ca are vreo sansa sa treaca de parlament… Uite, ca sa nu fiu rea, as oferii oaresce privilegii pentru acei parlamentari care au mai mult de un mandat la activ (adica 2, 3,..).  Astia macar si-au facut “o meserie” din asta…

Pe mine motivele lui Basescu nu ma conving.  Nu cred ca un Parlament unicameral si cu mai putini membri o sa aiba dintr-o data mii de avize consultative trimise la Parlamentul european sau solutii miraculoase pentru problemele noastre. Nu cred ca legile care ii dezavantajeaza pe baietii destepti or sa treaca mai repede de Parlamentul cel Mic, sau ca vor exista mai multe initiative legislative gandite CHIAR pentru popor… Adevarul e ca state cu o democratie infloritoare ca Venezuela, Egipt sau Peru au si ele parlament unicameral… Ce stiu prostii aia din Anglia, Canada, SUA?

In concluzie, daca stie cineva un motiv bun pentru care as zice Da la vreuna din intrebarile de la referendum, sa ma lumineze si pe mine…

(ps: stiu ca exprimarile mele cand vine vorba de politica sunt ca din topor…)

LE:  un mic amanunt – eu nu ma uit la TV.

Some ties, when broken, are very hard to restore. If not impossible. Even if the love is still there.

Others are impossible to break, as long as the love is still there.

Cami draga, tii tu minte cand ti-am zis, asteptand sa inceapa filmul, ca in seara aia n-am sa zic nimanui in ce m-am “costumat” ? Si ca las lumea sa isi dea singura cu parerea?

Ei … uite asa am ajuns eu “Doamna profesoara”, desi planul de acasa nu includea titulatura asta nici pe departe…

Poza e “imprumutata” de la Tomata (dupa cum scrie si pe ea, de altfel). Stiu ca e cam “in ceata”, dar mie imi place, mai ales palaria (palarie care a aterizat pe capsorul meu prin interventia aproape divina a lui Adi - care imi era complet necunoscut pana in seara respectiva, insa am avut grija sa cer informatii relevante despre toti cei cu care am chefuit de “Halouiin” , cand de la Copila, cand de la Richie. ).

Nu, nici nu ma apuc sa povestesc ce si cum, insa dau un link unde gasiti toate povestirile si pozele. Aici!

Daca ar fi sa trag o concluzie dupa ultima iesire cu bloggerii timisoreni, ar fi aia ca de acum inainte o sa ma gandesc de doua ori inainte sa nu ma duc la intalnirea lunara cu ei . Ca sunt copii faini! (copii, da… fata de mine… )

O a doua concluzie e ca nu ma mai duc la filme mute inainte de chefuri. Prietenii stiu de ce .

O a treia concluzie e ca vreau un set de poze profi cu palarie… se aude domnu’….?

Se pare ca pe unii oameni nu ma pot supara nici daca vreau… Trei cuvinte si un pupic si gata… a zburat supararea… Fir-ar!

Toata lumea ma iubeste de la distanta… E si asta o chestie .

Intalnire. A mea. Oficiala. Cu bloggerii din Timisoara (sper ca asa se scrie, ca altfel risc niste scatoalce peste ceafa…). A lor, a 22-a. Eh… Cum ziceam cuiva acum cateva zile… devin un mic sociopat cand sunt prea multe femei in jur. Tre sa am si eu niste defecte .

Dupa discutii intense si propuneri peste propuneri, ne-am intalnit cu totii la Hotel Timisoara. Nu prea m-am prins eu ce si cum cu locatia asta… prima impresia a fost ca nimerisem la o conferinta (lipsea proiectorul, ca ecrane erau 2…). Asta pana am vazut ca se impart numere pentru Revolutia pe doua roti (google!). Aia de ieri, da. Daca stiam ca poate lua oricine, ma dotam si eu cu cateva asa, de colectie. Unul il agatam de retrovizoarea de la masina… ca si-asa sta in parcare saraca… si celalalt il lipeam pe geanta… Pot sustine cauza si fiind pieton   .

Dar sa revenim la oile noastre. Ca de fiecare data, am plecat cu ideea ca n-o sa stau prea mult. Si culmea… iar am stat mai mult decat planuisem .

L-am facut pe Richie sa intarzie… ca deh, eu si fatuca trebuia sa ne pregatim intens… Am pupat o Tomata. Admirat tricoul. Al ei, evident. Am ajuns la concluzia ca e posibil ca Raka sa-si fi pierdut carnetul fara sa fie vinovat. Cred ca noi doi nu suntem chiar pe aceeasi lungime de unda cu unele chestii, dar asta e alta treaba. Socializat putin cu Cristi. Ochit un superb. Aflat in sfarsit cine e Corina.

Am manevrat cu dibacie lucrurile asa incat jumate de seara l-am avut pe langa mine pe Sirg. Bineinteles ca odata cazut in plasa, n-a mai avut pe unde scoate camasa… te pui cu racii… .

Am incheiat cu cateva povesti cu Dojo, in drum spre Darc (eu) si spre casa (ea).

Donshoara Andreea a facut o lista cu toti participantii, eu ma multumesc sa ii pomenesc pe cei cu care chiar am schimbat mai mult de 2 vorbe… De musafiri nu zic nimic, ca nu am interactionat cu nicicare. Asta e.

A fost dragut, desi am inteles ca “distractia”, ca de obicei, a inceput dupa ce am plecat… Cat noroc pe mine!

Si ma cunoaste!

Va povesteam eu la un moment dat de candelabrul din camera mea care mi-a dat palpitatii intr-o seara (nu gasesc link acum sa pun ), ei bine… azi a venit randul masinii sa imi dea emotii. Nu prea mari, e drept.

Plecasem spre lucru. Ca in fiecare dimineata, trec pe langa “furia argintie”, cum mi-a poreclit-o Marele Blond… Doar ca, in dimineata asta, am avut o surpriza. Cum am trecut de ea, a pornit radioul. Suficient de tare cat sa se auda foarte bine de afara. Ma intorc, arunc un ochi. Intr-adevar… el era… Cheia, acasa. Trag aer in piept si ma intorc din drum. Urc, culeg cheia, cobor (lucru deloc usor, tinand cont ca sunt 3 flacai la mine in scara ce smotruiesc de zor pe acolo … a se citi varuiesc) si ma apropii de masina. Stupoare. Liniste…

Cineva mi-a sugerat ca ar fi un scurt… Dar la cat ma pricep eu…