Sunt o admiratoare a biciclistilor. Ba chiar ma roade putin invidia la adresa lor, ca eu nu cred ca as avea vreodata curajul sa urc pe bicicleta si sa pedalez pana la lucru. Temerarii care infrunta zilnic traficul ca sa traverseze orasul de la un capat la altul merita toata aprecierea noastra, zic eu. Si nu doar pentru ca aleg sa traiasca sanatos sau pentru ca aleg cel mai putin poluant mijloc de transport. Ci si pentru curaj!
De-aia nu inteleg cam ce te-ar impinge pe tine, pe doua roti, cand vezi ca ai rosu, cand vezi ca vine spre tine ceva mult mai mare si pe 4 roti, sa te arunci ca prostul in trafic, pentru ca nu mai ai rabdare un minut sa se faca verde…? De ce ai face asta? De ceeeee??
–-
Circuland mult cu transportul in comun in ultimii ani, am observat o tendinta, mai ales in randul doamnelor trecuta de o anumita varsta. Scenariul e de obicei in felul urmator: doamna urca la o statie oarecare. Trece cu nonsalanta pe langa cele 2-3 locuri goale si se opreste abia in partea de vagon unde chiar nu mai exista nici un loc, gaseste pe cineva cu cel putin 30 de ani mai tanar langa care se opreste, pe care practic il blocheaza in scaun si incepe sa il priveasca cu un amestec de tristete si repros. Cei slabi de ingeri cedeaza si se ridica, oferind locul doamnei, mutandu-se la randul lor in locurile goale din partea cealalta de vagon. Pe mine una, cand se intampla o chestie de-asta, ma loveste un val de nesimtire ce n-ai vazut. Daca a trecut pe langa atatea scaune goale, din punctul meu de vedere inseamna ca nu vrea sa stea jos. Asa ca eu nu ma ridic. Oare fitze de-astea o sa fac si eu cand o sa ma apropii de pensie?
Bits of me... 
:))) acelasi val ma loveste si pe mine! eu am insa alta nelamurire, unde sunt piste de biciclete pe trotuar, e clar spatiul celor pe 2 roti, dar unde nu sunt, de ce sunt claxonata repetat sa fac loc, cand merg linistita ca un pieton disciplinat pe patratica mea?
N-am idee :).
Pe undeva trebuie sa mearga si ei totusi. Problema e ca in anumite zone, pista de biciclete e pe sosea, dar soferii o ignora cu desavarsire, asa ca biciclistii nu prea o pot folosi.
Te gîndeşti deja la pensie? Crezi c-o să mai existe România atunci?
Eu la pensie planuiesc sa ma mut in Austria. Sic 😛
A, deci erai în prospectare atunci cînd te-am sunat acu’ vreo doi ani (sau cîţi or fi fost)… Hmmm… Oare ai luat de bună vorba că România e o ţară frumoasă da’ păcat că-i locuită şi te-ai gîndit să ajuţi la golirea ei de locuitori? 😛
Daca in Timisoara iti e frica sa mergi cu bicicleta, apai in Bucuresti nici n-ai indrazni :)). Imi e mie greu sa merg prin Bucuresti, mai ales ca infrastructura pentru biciclisti e jalnica. Si pe acolo pe unde o mai gasesti, pista pentru biciclisti e blocata de masini 😐
Cat despre trecutul pe rosu in trafic, inconstienti. Din punctul meu de vedere daca ii loveste o masina in timp ce fac asta, isi merita soarta.
Cat despre dat locul in autobuz…. mi se cam rupe sincer. Nu stau eu sa plang pentru batrani ca n-au loc sa se puna undeva. N-au loc, stau in picioare, ca toti pasagerii, de altfel.
Parcarea pe pistele de biciclisti se intampla si aici 🙂
Dar in Timisoara ai pe unde sa mergi cu bicicleta, comparativ cu Bucuresti. Si prin Timisoara se parcheaza mai rar pe piste, doar in zonele extrem de aglomerate cu masini (gen Brancoveanu) gasesti masini pe trotuar.
atata invidie pe doamnele astea, de parca tineretea le-a fost furata de cei care stau pe scaune in autobuze
Nu m-am gandit la explicatia asta 🙂