Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for the ‘aberatii’ Category

Te-ai lasat de… ?

Fiind eu asa o mica corporatista, se intampla sa am undeva in jur de 5000 de „colegi” doar in Timisoara. Normal ca nu cunosc nici macar 5% dintre ei, dar, dupa suficient timp  petrecut aici, am dezvoltat un fel de al 6-lea simt care imi permite sa estimez cu o precizie destul de mare daca o persoana de pe strada ar putea fi printre ei.

Sa numim aceasta corporatie… Firma.

Cum ziceam, acest al 6-lea simt al meu ma face ca, pe langa recunoscutul potentialilor colegi, sa si aud din multimea de zumzete din jurul meu (din, sa spunem, parcarea de la Mall), exact acele dialoguri ce se refera la Firma.

De fapt aici vroiam sa ajung. Pentru ca mi s-a intamplat nu o data sa aud o chestie de genul „Ti-ai dat demisia? Bravo ma, te-ai lasat de Firma?!”

Te-ai lasat de Firma… Mie una imi suna cam in acelasi mod cu „Wow, te-ai lasat de droguri?” sau „Bravo mai, te-ai lasat de baut/tigari/pornache online/etc.”

Deci Firma a devenit un viciu nenorocit de care trebuie sa fugi cat mai poti!

Sunt curioasa daca exista si grupuri de suport… un fel de Corporatisti anonimi sau ceva de genul.

„Buna, sunt X si sunt corporatist. Sunt aici pentru ca am constientizat ca am o problema. Am nevoie de ajutorul si suportul vostru sa ma pot lasa.”

„Bravo X!!”. Aplauze, etc.

„Buna X, sunt Y. Am deja un an de cand m-am lasat de corporatie. Acum 2 luni am fost in pericol sa cedez si sa ma intorc pentru un salar nesimtit, dar sponsorul meu a fost alaturi de mine si m-a ajutat sa trec peste asta! Si tu poti reusi!”

Bineinteles, vor exista intotdeauna cei slabi, care „cad din caruta”. Stiu si eu cativa, pentru care tentatia a fost prea mare, au cedat si s-au intors.

Ce ma fac??

Anunțuri

Read Full Post »

– Mamaie, matale mai muncesti pamantul?

– Cum sa-l mai muncesc, maica? Ca suntem batrani amandoi… si nici bani n-avem…

– Dar copii n-aveti?

– Ei, avem, dar sunt mutati la oras. Nu se mai intorc ei sa munceasca pamantul asta.

– Nu te-ai gandit sa-l vinzi?

– Aoleu, cum sa-l vand, maica? Nu-l vaaand!!

– Dar in arenda n-ai avea cui sa i-l dai? Iti mai da si matale cate ceva la recolta…

– Ce? Hotii aia? Sa se imbogateasca aia pe pamantul meu? Nici moarta nu-l dau!

– Pai si ce faci, mamaie, cu pamantul?

Intre timp ambrozia creste… se inmulteste…

Read Full Post »

Ce titlu de Can-Can mi-am ales! Dar jur ca nu m-am putut abtine! Unde mai pui ca este un adevar care se poate dovedi matematic 🙂 (cel putin asa mi se pare mie).

Afirmatia de mai sus am luat-o de pe site-ul Romania fara cianuri. Tot de acolo, mai luam si urmatoarea informatie: doza mortala de cianura ingurgitata pentru om este de 1 mg /kg greutate corporala (informatie pe care o gasim si aici si in general cam peste tot pe internet).

Sa facem un mic calcul, ajutati de calculatorul de aici:  daca 1mg/mL  = 0.1%, prin regula de trei simpla constatam ca o solutie de 2% e echivalentul a 20mg/mL. O lingurita normala are intre 5 si 10mL => sunt intre 100 si 200mg de cianura in acea lingurita. Cum putini sunt cei ce cantaresc peste 200kg, pentru majoritatea dintre noi, doza este intr-adevar fatala.

Tot pe site-ul citat in titlu se vorbeste de dezastrul de la Baia Mare din 2000. Wikipedia (si multe alte articole de pe internet) specifica urmatoarele: cantitatea deversata din iazul de decantare a fost de 100000 metri cubi de apa, continand aprox 100 de tone de cianura.

Adica 1000kg de cianura la 1000 metri cubi de apa. Adica 1kg de cianura la 1 metru cub de apa. Adica 1kg de cianura la 1000L de apa, adica o concentratie de 1g/L. Sau 1mg/mL.  Un om normal ar fi putut bea o lingurita de apa deversata si inafara de cateva greturi si ameteli, n-ar fi patit altceva.

Atentie! Nu vreau in nici un caz sa minimizez dezastrul de la Baia Mare! Dimpotriva! A fost o tragedie pe care n-as vrea nici in ruptul capului sa o revad!

Cred ca ideea la care vreau sa ajung este ca daca apuci sa bei o lingurita cu solutie de cianura de 2%, atunci fie incerci sa te sinucizi, fie cineva incearca cu tot dinadinsul sa te omoare. Ori, nici una din ele nu cred ca are vreo legatura cu Rosia Montana sau cu mineritul.

ps: daca am gresit calcului undeva, sa ma trageti de maneca.

pps: daca vorbim de pesti, pe de alta parte, (in cazul carora e suficienta o concentratie de 0,2mg/L pentru a cauza moartea marii majoritati a speciilor), lingurita de care vorbeam mai sus e suficienta sa „curete” un acvariu de 0.5 metri cubi.

Read Full Post »

Ce nu s-a auzit in film (normal de altfel, fiind filmat din casa, de la caldurica) :

„Georgele! Nu te mai uita atata la mine si pune mana de curata masina aia odata, ca ne asteapta MAMA!”

Am zis!

Read Full Post »

Intr-o zi de vineri…

Se intinse pe canapea. Invarti o vreme pachetul de tigari in maini, cu gandurile aiurea. Isi imagina mana lui trecandu-i prin par.

Se incrunta, stranse buzele intr-un gest scurt si-si aprinse o tigara. Sufla primul fum si-l urmari cum se imprastie prin camera. Isi privi unghiile. Cam lungi. Cam neregulate. Clar, maine trebuie o manichiura. Si o pedichiura. Poate putina culoare… Isi trecu repede in revista toate nuantele de oja din cutia de pe noptiera si se opri in final la o nuanta inchisa de rosu. Cum ar arata unghiile ei rosii pe spatele lui? Mana cu tigara incepu sa ii tremure usor. Se enerva iar. Ce-i placea atat la omul asta?

Incerca sa priveasca lucrurile obiectiv. Nu era cine stie ce frumusete. Nici sofisticat. Nici nu mergea la sala. Chiar nimic deosebit. Si totusi… in ochii ei avea ceva extrem de sexy…  doar gandul la el ii facea pielea sa se infioare… Nu, nu avea fluturi in stomac. Nu era nimic sentimental in toata treaba asta. Doar atractie. Cruda. Instinctuala. Sigur, ii placea compania lui, dar nu s-ar fi vazut cu el de mana in parc…Ce prostie!

Se incrunta iar si isi stinse cu un gest apasat tigara. De ce el? De ce n-are celalalt acelasi efect? De ce nu celalalt?

Se intalnisera prima data intr-o seara racoroasa. Era intr-o joi. Aproape ca nu l-a recunscut, ascuns sub sapca si cu fermoarul de la geaca inchis pana la gat.  S-au asezat intr-un barulet cochet, cu un ceai in fata. Muzica era cam tare si nu auzea chiar tot ce spunea el. L-a lasat sa povesteasca despre una si alta. Sau poate vorbise ea mai mult, nu mai tinea minte. Dar zambise tot timpul, asta isi amintea bine.

„Oare cum arata gol?”

Intrebarea s-a nascut din neant si a luat-o complet prin suprindere. O clipa, ochii i se marira si se fixara asupra lui, cercetandu-l cu atentie. Inalt… subtire… neras si ciufulit… Clatina din cap ca pentru sine si alunga gandul buclucas cu o bataie de geana.

La plecare, il sarutase pe obraz… „Si totusi, oare cum arata gol?”

Se gandi la asta in timp ce-si cauta cheile prin poseta plina de nimicuri nefolositoare. Apoi ratiunea avu un moment de triumf. Complicatii inutile, isi spuse, si puse gandul la o parte ridicand din umeri.

Nu se mai gandi la el. O vreme.

A doua tigara se fumase deja de una singura. Vru sa traga un fum si constata ca se stinsese deja. Aprinse alta.

Cand se intalnira a doua oara, era convinsa ca de fapt n-o atragea nimic la el. Era doar un amic, nimic mai mult. Il privi cu un ochi critic si incerca sa ii gaseasca tot soiu de mici defecte. Cum ar putea sa simta atractie fata de el? Ii privi mainile… si intrebarea ii rasari iar in minte. Si in timp ce el povestea, rotitele mintii ei lucrau, desenand curbe si umbre… Si mainile lui… cu degete subtiri, osoase… patratoase chiar… Isi dadu seama ca nu s-ar supara deloc daca mainile lui ar atinge-o si brusc se simti jenata, inghesuita, de parca toate gandurile i s-ar fi scris dintr-o data pe frunte!

In seara aceea n-a putut adormi pana tarziu. Oricat a incercat sa-l dea la o parte, el ii revenea mereu in minte. El… si mainile…Si si-a dat seama ca nu va avea niciodata destul curaj sa faca ea primul pas.

Scrumiera era aproape plina. Se ridica in picioare si blestema in gand Internetul, care o facuse sa-si dea drumul la gura mai mult decat ar fi trebuit! Iar acum el stia! Stia ca e dorit si se juca cu ea!

Isi turna un ceai si privi ecranul laptop-ului. El era online si o cauta. Zambi si se aseza comod pe canapea. Noaptea abia incepea…

In definitiv… joaca asta virtuala nu e chiar neplacuta… 😉

Read Full Post »

Intr-o zi de marti

Casca zgomotos si intinse mana dupa telefon. Se freca la ochi, mai casca o data si incepu sa butoneze. 9 jumate. La naiba! Iar a adormit dupa lucru… Poate daca inchide ochii, reuseste sa adoarma la loc! Lasa telefonul sa alunece pe mormanul de haine de langa pat si se ghemui la loc sub plapuma.

(mai mult…)

Read Full Post »