Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘crinutza gateste’

1. Supa cu galuste.

Daca tot am reusit sa dau o tura pe la tara si m-am intors victoriasa cu o gaina si alte bunataturi, m-am gandit ca ar fi pacat sa nu profit de spate, aripi si alte bucati nu foarte potrivite pentru friptura si sa nu fac o supa. Cum cea cu galuste a primit cele mai multe voturi, tot pe ea am ales-o si eu 🙂

Am pus bucatile de pasare la fiert impreuna cu un morcov taiat bucatele. Intre timp am batut 2 oua cu niste sare si am tot adaugat gris in ele pana cand s-a format o pasta groasa. E important sa nu fie lichida chiar deloc, altfel o sa se destrame galustile (am patit-o la un moment dat). Am scos carnea din oala. Chiar daca n-a fiert de tot, a lasat suficienta grasime cat sa dea un gust delicios supei. Cu o lingurita am pus pasta de galusti in oala, am mai pus si doua lingurite de vegeta si am lasat sa fiarba. Tin minte ca prima data cand am facut supa cu galuste am oprit focul prea repede si nu le-am lasat sa se umfle suficient. Dureaza vreo 10 minute pana isi ating maximul, asa ca ar fi bine sa le dati timp. Si gata supa! 😀

2. Fasole verde cu costita.

O reteta foarte foarte simpla si usor de facut. De fapt, cel mai „greu” lucru la ea este ruptul tecilor de fasole. Am taiat costita cubulete si am pus-o in oala la prajit cu o ceapa verde taiata rondele si un morcov taiat tot cubulete. Pana s-au prajit ele putin, am rupt o parte din fasole. Pe urma am acoperit ce era in oala cu o cana de apa si am aruncat si un praf sanatos de sare. Pana fierbe apa, gata si fasolea de rupt in bucatele. Am aruncat-o in oala peste ce era deja si am completat cu apa pana am acoperit-o. Cam in 15 minute a fost gata. Am frecat bine o lingura de faina cu zeama de la fasole, sa nu ramane cocoloase de faina, am amestecat-o in oala si dupa 3 minute am oprit totul. Simplu, rapid si delicios 😀

Pofta buna!

Read Full Post »

Unul din avantajele mersului la restaurant din cand in cand e faptul ca, daca alegi bine locul in care mergi, gasesti tot felul de bunataturi pe care mai apoi le poti face acasa. Asa mi s-a intamplat mie deunazi, cand am fost la Casa Bunicii si am mancat (din farfuria lui Adi) niste cartofi banateni cu praz. Nu stiu de cand sunt banatenii asa mari iubitori de praz, dar noi ne-am lins degetele de buni ce erau! Si foarte simplu de facut!

Am luat niste cartofi noi (ca tot primesc in fiecare saptamana un cos de legume proaspete – dar despre asta va povestesc alta data), i-am taiat in bucatele potrivite si i-am aruncat in tigaie la prajit. Nu i-am lasat prea mult, ca se fac foarte repede si scopul nu e sa fie crocanti, ci patrunsi. Intre timp am scotocit prin frigider si cum praz n-am mai gasit, am luat o mana de ceapa verde si am taiat-o rondelute. Am scos cartofii din tigaie si i-am lasat pe o farfurie. Am golit tigaia de ulei pana au mai ramas doar 2-3 linguri, in care am pus ceapa la prajit. Cand a inceput sa fie putin sticloasa, am turnat cartofii peste ea , niste sare cat sa ii dea gust si am amestecat bine. Pe urma am luat doua linguri zdravene de smantana si le-am pus si pe ele in tigaie, amestecand in continuare pana toti cartofii s-au tavalit bine in smantana. Nu mai mult!

Rezultatul e delicios! Parol! Eu i-am garnisit cu niste ficatei , dar merg si fara :P. Pofta buna!

Read Full Post »

Inca de cand a publicat Adi Hadean reteta asta, m-am tot perpelit ca un pui pe jar cum sa fac sa o incerc si eu. Bineinteles, imi lipseste dispozitivul… si cuptorul, dar intotdeauna se poate improviza ceva 😀

Asa ca intr-o zi, inarmata cu niste ciocanele si aripioare, am purces la treaba.

Am scos intai untul si l-am lasat putin sa se inmoaie la temperatura camerei, sa devina mai maleabil. Pe urma l-am frecat cu sare, piper, patrunjel uscat (n-am rabdare sa il toc pe ala proaspat – de obicei il mananc asa intreg) si cu putina boia iute.

Pe urma am incercat sa ung puiul. Zic ca am incercat, ca era cam ud (l-am dezghetat in apa) si nu se lipea untul neam de el! Asa ca a trebuit sa las putin bucatile de pui sa se zvante si abia pe urma am reusit sa le ung intr-un mod satisfacator. Stratul de unt de pe ele nu iese uniform, dar nici nu trebuie, ca in cuptor ajunge suficient unt si la ele.

Le-am pus pe toate intr-un vas de sticla termorezistent si le-am bagat la cuptor. Mai simplu de atat nu se poate!!

Ce-am mai observat: bucatile ce nimerisera dedesupt (n-au avut loc intr-un singur strat) au ramas nerumenite, asa ca la un moment dat am scos vasul din cuptor si le-am adus la suprafata, ca mie imi place sa fie crusta crocanta si rumena. Asta nu inseamna ca cele de dedesupt nu erau deja patrunse si delicioase, doar ca mie imi plac asa.

A iesit cam asa:

si au mers de minune langa niste sos de usturoi si o mamaliguta imbogatita cu branza de oaie si niste felii de unt.

Am incercat de mai multe ori reteta asta si iese la fel de bine cu pui din comert si cu pui de la bunica din curte.  Ceea ce m-a bucurat nespus, ca puii de la bunica-mea sunt de-aia alergati, nu sunt chiar asa grasuti si nu ies intotdeauna cum mi-as dori eu.

Yuuuuuuummmy!! 😀

Read Full Post »

De cand am descoperit ca imi place sa gatesc, familia mea e mai fericita. Inclusiv Puci, ca are parte de tot soiu’ de bonusuri delicioase pe langa bobitele lui.

Din pacate, imaginatia mea in domeniu lasa putin de dorit… in sensul ca imi zic „am carne de pui si ciuperci. ce pot face cu ele?”. Si de aici incepe cautarea. Fie cu Google, fie pe unul din cele X bloguri culinare la care sunt abonata… ba uneori, cand mananc ceva ce mi-a placut la vreun restaurant, incerc si eu acasa dupa o zi, doua. Exista totusi o conditie pe care o respect in 75% din cazuri (celelalte 25% sunt in weekend): nu vreau sa stau mai mult de o jumatate de ora in bucatarie. Nu calculez timpul cat fierbe oala sau cat e tava la cuptor si de-astea, ca nu stau sa suflu acolo.

Din bunatatea inimii mele ( 😛 ), iata cateva retete relativ rapide pe care le-am incercat in ultima vreme (fara poze, ca nu mi-a trecut prin cap):

Piept de pui la gratar cu sos de visine.

Ce se poate face mai rapid decat pieptul de pui la gratar? Eu fac un amestec de ulei, sare si piper cu care ung bucatile de pui, le las cateva minute si abia pe urma le pun la gratar. Mi se pare ca ies ceva mai gustoase asa.  Sosul de visine se face fooaaaaarte usor, in timp ce se prajeste puiul: se iau visinele (pot fi fructe de padure, pot fi si congelate) si se pun intr-o tigaie cu unt topit. Mie imi place sa le zdrobesc cu lingura, sa iasa zeama din ele si o parte din pulpa. Pun o lingurita de faina (sau o lingura, daca am mai multe visine), amestec bine, sa nu ramana faina cocoloase si… atat. Asta e tot. Cand se ingroase putin zeama, l-am oprit. De indulcit nu-l indulcesc, ca noua ne place asa acrisor, dar la nevoie cred ca iese ok cu o lingurita de miere amestecata in sos dupa ce l-ati luat de pe foc.

–-

Ciuperci.

Intr-o seara mi s-a aplecat la ciuperci. Si cum (absolut intamplator!) aveam o caserola de champioane in frigider, de toate marimile, m-am gandit sa le execut. Asa ca le-am facut rapid, in 2 feluri: cele medii si mari le-am pus in tava la cuptor pentru 5 minute, apoi am presarat deasupra lor mozarella data pe razatoare si le-am lasat in continuare pana s-a rumenit mozarella. Simplu si gustor!! C

iupercile mici si coditele de la cele mai mari le-am tocat, le-am calit in unt si cand au fost gata (s-a evaporat apa din ele) le-am amestecat cu o lingura de maioneza si gata… salata de ciuperci. Am cochetat cu ideea de a pune niste usturoi in salata, dar am renuntat pe urma.

–-

Bunatati cu dovlecei.

De ceva vreme am constatat ca imi plac tot soiu de legume pe care nu prea le mancam in trecutul destul de apropiat. Cum ar fi dovleceii. Nu ca nu mi-ar fi placut pana acum, dar nu m-am agitat sa ii gatesc eu (traume cu o mancare de dovleac de pe cand eram la gradinita…).

O reteta foarte faina de mic dejun e omleta cu dovlecei. E simpla de tot: se topeste putin unt (da, deja devin o chestie recurenta prajitul in unt, dar in ultimele luni tot asa am prajit)si in el se pun la calit dovleceii taiati rondele. Se bat 2 oua cu sare, piper si ce condimente prefera fiecare si cand dovleceii incep sa se inmoaie (se pot incerca cu o furculita) se toarna peste ei si in cateva minute e gata omleta.

Alta reteta cu dovlecei (pe care tocmai am facut-o – e inca in cuptor) e asta. Am scos din reteta ceapa si mararul, am pus in schimb frunze de patrunjel maruntite, iar in loc de branza de oaie am pus mozarella, ca asta aveam in frigider cand m-am hotarat sa fac budinca asta. In 20 de minute totul era in tava si de vreo 30 de minute e la cuptor. Abia astept sa vad ce iese!!

Pofta buna!

Read Full Post »

Din motive subiective, am mancat foarte multa carne de pui in ultimele saptamani. Si pentru ca la un moment dat te saturi de atata pui la gratar, azi, sub bagheta unei inspiratii subite, m-am hotarat sa variez. Si uite ce am facut:

– am luat un piept de pui si l-am taiat intai in 2, apoi fiecare jumate am taiat-o in doua pe lungime (ca pentru snitel).

– am pus tigaia pe foc si am topit un deget si jumatate de unt, in care am prajit putin bucatile de piept (le-am lasat vreo 5 minute, pe care le-am intors de pe o parte pe asta de cateva ori)

– intre timp am aprins cuptorul

– intr-un vas de sticla termorezistenta am pus bucatile bine patrunse de pui. Untul ramas in tigaie l-am sarat si l-am piperat. Apoi, am taiat cate o felie de piept de porc presat pentru fiecare bucata de piept, iar peste cele 2 am pus si cate o bucata de mozarella. Aranjarea asta trebuie facuta cat mai repede, sa nu se inchege untul din tigaie, pentru ca l-am turnat peste „turnuletele” din vas, cate putin peste fiecare. Pe urma le-am bagat la cuptor.

– dupa vreo 20 de minute, cand mozarella s-a topit binisor si a imbratisat cu totul bucatile de pui, am oprit cuptorul si… gata :D.

E delicios! Puiul nu s-a uscat si are niste arome incredibile, datorate untului, mirodeniilor si feliilor de piept de porc. Imi pare rau ca fix in momentul asta m-au tradat bateriile de la aparatul foto si  nu pot sa va arat nimic 🙂

Pofta mare!

Read Full Post »

Ei da, duminica fac prajituri. Bine, nu in fiecare saptamana, dar asta e ziua „alocata” pentru gatit, prajiturit si alte actiuni gospodaresti prin bucatarie.

Si fiindca ieri, cautand niste taietei, am gasit intr-un sertar o punga de mac de care uitasem… mi-a casunat pe o placinta cu mac (dupa care mooooooor!!).  Tata Gugal nu ma dezamageste niciodata ( talentele mele culinare sunt in plin proces de maturizare – adica neavand destule idei proprii si nici destule retete la activ, caut pe la altii si experimentez), asa ca am gasit reteta asta. Multumesc, Mona, chiar daca nu ne cunoastem!

Rezultatul :

Foarte pe scurt reteta:

– am batut 4 oua, am adaugat cam 50ml de ulei, un plic de praf de copt, cam 200 de grame de zahar (dupa ochi) si 3 iaurturi mici (din care 2 de fructe). Le-am amestecat bine si le-am pus deoparte.

– am frecat pe rand foile de placinta (inca n-am ajuns cu experientele la capitolul „aluat”) cu ulei, folosind un servetel. Am asezat 4 in tava peste hartia de copt, peste am turnat din maglavaisul de mai sus, mac din belsug si o multime de stafide. Pe urma alt rand de foi, a doua jumatate de maglavais, iar mac si iar stafide. A urmat ultimul strat de foi, iar peste am turnat un ou batut cu ulei si am presarat niste zahar pudra.

– am lasat-o la cuptor pana s-a facut cum o vedeti (am si incercat-o cu scobitoarea, sa vad daca s-a inchegat umplutura). Si gata!!

Recomand a se consuma seara, fiindca macul trimite la somn 😀

ps: mai ca sper sa nu placa si altora (cum ar fi sora-mea), ca sa pot sa o mananc eu pe toata 😀

Read Full Post »

Papanasi

Creatia mea proprie si personala 😀 . Sunt atat de mandra!

A doua oara cand ii fac si prima data cand ii tavalesc si prin pesmet!

Dar sa va povestesc cum a fost :

Am luat un pachet de branza proaspata de vaci. Data trecuta am facut cu de-aia slaba, dar nu mi-a placut asa de mult cum a iesit, asa ca de data asta am luat de-aia mai grasa. Am zdrobit-o cu furculita si am frecat-o putin. Apoi am adaugat 3 linguri de gris si am mai frecat putin. Apoi o lingura de faina si un plic de zahar vanilinat. Si iar am frecat. Un final, am spart un ou mare si am frecat pentru ultima data, pana a devenit un fel de coca foarte moale si pufoasa.

Intre timp pusesem o oala mare cu apa la foc in care am adaugat niste esenta de rom. Cand a dat in clocot, am luat cate putin din compozitia de branza, am rotunjit-o intre palme si i-am dat drumul in apa clocotita. Apoi le-am lasat sa fiarba cateva minute.

Intr-o cratita am pus niste unt la topit si peste el 3 linguri mari de pesmet, pe care l-am tot amestecat cu untul pana s-a prajit si s-a bronzat frumos. Am oprit focul si am adaugat o lingura mare de zahar si putina scortisoara, pentru aroma. Am scos toti gombotii din apa si i-am tavalit prin pesmet (deja pluteau la suprafata apei – semn ca erau fierti).

Si gataaaaaa!

Sa recapitulam:

250gr branza proaspata de vaca

3 linguri gris

1 lingura faina

zahar vanilinat

1 ou mare

150 gr unt

3 linguri mari pesmet

1 lingura mare zahar

scortisoara

La servire, se poate adauga smantana si dulceata… A mea a fost de gutui… Absolut delicios! Copilele (ea si ea) imi sunt martore!


Read Full Post »

Rar si la ocazii, Crinutza mai filmeaza cate un episod din serialul „Gatesc, deci exist! ” :D.

Ca atare, aseara, in timp ce ma invarteam prin casa mai ceva ca o curca beata, cuprinsa de tainice chemari spre frigider… mi-am amintit ca prin bucatarie zac vreo 3 fructe de avocado… cumparate intr-un moment de maxim entuziasm in fata lazilor de legume si fructe din Auchan.

Cam negre si cam deshidratate… dar cu miezul inca bun si cremos! Yes! Repede , cu intrebarea spre tata Gugal… cum facem salata de avocado? Gasit vreo 3 retete identice, asa ca rapid inapoi spre bucatarie, sa vedem ce avem, ce lipseste, ce improvizam… Avem de toate :D.

Usturoi? Hmm… sa pun, sa nu pun… Noroc ca s-a inventat cel granulat la plic, ca altfel nu stiu cine ar fi avut curaj sa intre in prima camera, unde se imbina armonios frigul de afara (e geamul permanent deschis) cu parfumul ametitor de varza acra… si sa caute usturoiul … pe intuneric…(mi se sopteste din stanga ca totusi becul a fost schimbat de vreo 2 saptamani… dar cine a mai incercat intrerupatorul ??)

Asadar… am curatat cele 3 gogoloaie (chiar asa… care e pluralul de la avocado? avocazi? avocati? 😛 ), le-am imbucatit si le-am plasat strategic intr-un castron adanc. Conform retetei, am turnat niste bulion pe post de rosii decojite, un praf de usturoi, niste busuioc, sare , piper…

Prin frigider zaceau pe un raft niste fire de ceapa verde. L-am ales pe cel mai putin degerat si l-am tocat maruntel (sau asa imi place mie sa zic…). Am amestecat totul si le-am frecat pana a iesit ceva asemanator unei salate de vinete…

Ce gust! Ce aroma! Pe bune ca mi-a placut la nebunie! Bineinteles ca dupa prima portie, mi-am dat seama ca uitasem un element esential: sucul de lamaie! Intrebare de baraj… unde e lamaia? Sau si mai bine… exista vreo lamaie?

Dupa cautari indelungi prin haosul din frigider, am gasit una uitata in cutia de legume, langa niste ridichi albe pe care mama se incapataneaza sa ni le aduca de la tara… desi stie ca unde le pune, acolo raman… pana la momentul X in care eu si copila ne apucam si aruncam tot ce pare suspect in frigider.

Cu chiu si vai am stors niste picaturi de suc din saraca lamaie, a carei varsta cu greu ar fi putut fi apreciata… si mi-am desavarsit opera! Normal, a urmat si portia a doua… si zau ca ar fi urmat si a treia, dar m-am gandit sa-mi opresc si pe azi doua linguri 😀

Pana data viitoare… pofta buna :P.

Read Full Post »

Inspirata de Lene, azi o sa intru cu entuziasm in bucatarie!
Daca iese ceva interesant, ma intorc sa ma laud. Daca nu… ma intorc sa ma laud!

LE: m-am intors sa ma laud!

(mai mult…)

Read Full Post »