Inconstientii

Dimineata. Ploaie. Urat. Vreme perfecta sa merg cu taxiul la lucru. Un nene cu destul chef de vorba, dar in dimineata asta nu ma deranjeaza. Imi amintesc iar ca vara a trecut si eu, din nou, n-am ajuns sa imi beau dimineata cafeaua in Unirii…

Venim pe langa parcul din spate de la Bega si dam sa ne incadram spre Michelangelo. Soferul de pe banda stanga oprise deja (era rosu), iar noi mai aveam vreo 2-3 metri pana la semafor, pe banda dreapta, cand printre noi trece un BMW (cred!) argintiu si o taie pe rosu, de parca ar fi fost personajul din 2012. Mai cativa cm si intram in el! Privim in urma lui cu gura cascata, si eu si soferul taxiului… Ce oameni domle! Cata inconstienta!

Vine verdele, plecam. Mai oprim la un semafor si ajungem pe pod. Cam pe la mijlocul podului, BMW-ul nostru scotea fum, iar soferul lui si mai si! Se infipsese in fundul unui Logan, care as putea sa jur ca era blocat intr-o coada in intersectie, cum se intampla in fiecare dimineata. Tinerel, sub 25 de ani.

Soferul nu-si poate stapani un „Nu ma mir bai! Ar trebui sa iti puna catusele, sa te inveti sa nu mai conduci asa!” azvarlit pe geamul deschis catre vitezomanul Gica. Pana am ajuns la lucru mi-a marturisit ca nu i-ar fi parut rau deloc daca tanarul isi rupea gatul. Oricat de necrestineste suna… cred ca nici eu nu m-as fi prapadit cu regretele…

–

Unde oare se grabea la 9 dimineata? Iar daca motivul era atat de important, n-ar fi fost ideal sa ajunga acolo intreg??

Imi place sa cred ca intamplarea de azi i-a fost o avertizare. Pe care probabil n-o va lua in seama. Ca el sunt alti 1000 pe soselele de la noi.

Ce ma intreb eu sunt urmatoarele: din toate povestile din presa/online, in care se cere ajutor  pentru unul sau altul ramasi paralizati sau fara picioare in urma accidentelor, cati sunt victime ale unui june ca cel de mai sus si cati sunt chiar astfel de juni, care acum se dau loviti de soarta?

Read Full Post »

Dar haaai! Dar teee rog!

Sa recunoastem, tuturor ne place sa fim rugati din cand in cand. Unora mai mult, altora mai putin. De obicei, nu e un lucru deranjant (pentru mine cel putin), fiind o tentativa destul de inofensiva din partea cuiva de a capta putina atentie din partea celorlalti.

Exista insa cateva categorii de oameni carora pe care imi vine sa ii iau la palme instant:

– cei carora le place sa fie rugati sa faca un lucru care e de datoria lor sa il faca. Urasc situatiile in care esti fortat sa te izmenesti pe la vreun ghiseu, pentru ca duduia sau nenea de dincolo de el e prea ocupat ca sa faca exact lucrul pe care e platit sa il faca. Asta e doar un exemplu. Poate ca „de datoria lor” e putin cam mult spus pentru multe din cazuri, fiindca tot aici i-as pune si pe cei carora li se pare normal sa fie rugati sa faca lucrurile pe care ar fi de bun simt sa le faca. Cum ar fi sa isi spele chilotii murdari si uitati de o saptamana la inmuiat in ligheanul din baie. Stand in gazda…

– cea de-a doua categorie, pe care i-as mangaia usor cu funia uda, sunt acei oameni care desi te refuza initial, se supara daca nu te rogi de ei dupa aceea.  Iti dai demisia si te superi ca seful nu se roaga de tine sa mergi inapoi. Sau te dai lovit si cu planuri pe sambata seara si te superi ca ceilalti nu s-au rugat de tine sa-ti schimbi planurile ca sa mergi cu ei.  Cum ar fi sa ma supar eu de fiecare data cand colegii mei se duc sa faca trasee pe munte si nu se roaga de mine sa merg cu ei, cata vreme stiu sigur ca nu-mi plac genul asta de excursii? Oare e atat de greu, daca chiar te-ai razgandit , sa fii tu cel care face primul pas?

(Sursa poza. )

Read Full Post »

Despre popi, soferi si catei

Tocmai m-am intalnit cu o prietena ce se marita la sfarsitul lunii. Printre altele, mi-a povestit cate ceva despre „donatiile benevole” pe care un cuplu dornic sa faca slujba religioasa la Catedrala noastra din Centru trebuie sa le faca. Nu mi-a venit sa-mi cred urechilor! Se pare ca daca vrei sa IESI (da, ati citit bine, sa IESI!!) din biserica pe usa principala, te costa 800 de lei. Daca esti mai modest si te multumesti cu cele laterale, e doar 600 de lei. Usa din dos e evident cea mai ieftina, cu 400 de lei. Eu ma intreb, daca nu vrei sa dai nici un ban, te zidesc in biserica? (normal ca nu… nu „donezi”, nu pupi slujba…)

–-

Am vazut ieri o tipa ce isi plimba catelul pe malul Begai si s-a oprit sa adune murdaria dupa el. Dragii mei timisoreni! Eu zic sa punem mana pe furci si pe topoare si sa ajungam acest element subversiv dintre noi! Altfel, Doamne fereste! , maine poimaine ne trezim cu obiceiuri nefiresti, cum ar fi aruncatul gunoiului la cos sau chiar (sa scuip in decolteu!) , calatoritul pe tramvai cu bilete! (stiu, carcotasii ar spune ca nu calatoreste nimeni pe tramvai, dar sa trecem peste…)

–-

Draga domnule sofer… moralul meu a crescut simtitor astazi, cand, dintre sute de femei, m-ai observat tocmai pe mine! M-ai facut sa ma simt speciala! Sunt sigura ca fii-tu, din dreapta, a primit lectii importante de viata si a invatat sa faca diferenta intre un balcon si… doua balcoane…Din pacate, ai demarat in tromba de la semafor si n-am apucat sa imi manifest recunostinta pentru vorbele tandre si gesturile ce mi-au spus mai mult decat o mie de cuvinte!

Read Full Post »

Pe scurt

Azi am luat hotararea istorica sa nu mai trec strada in fata la Tineretului cand chem taxi sa ma duca acasa. Curata nesimtire dom’le!  Daca omul te cheama in fata firmei, de ce papucii mei trebuie tu sa te opresti pe partea cealalta? Asa greu o fi sa mai faci cativa metri pana la mine?

Asta asa, ca sa raman io cu 2 optiuni: 1 – sa traversez ditai soseaua cu 4 benzi in plin trafic. 2 – sa ocolesc pana la mama naibii (lucru foarte palpitant, mai ales cand ploua sau cand e gheata pe jos, ca acum cateva saptamani) pana la semafor ca sa trec intr-o oarecare siguranta…

–-

Tot azi era sa ma cert cu un nene. La Billa. La casa. Mi-am lasat si eu cateva secunde cornul si merele la casa, pana mi-am bagat banii in portofel si apoi in geanta. Nici macar o jumatete de minut! Si deja „nenea” din spatele meu facea spume la gura ca vezi doamne, n-au loc toate produsele lui din cauza mea… Chiar m-am intors la el sa ii zic cateva, dar m-a tras colegu’, care presimtea el ca n-ar fi iesit ceva bun din asta…

Si cand te gandesti cat de rar ma aude lumea ridicand vocea… 😛

Read Full Post »

Sunt o doamna, ce plm (2)

Veneam azi linistita spre casa. La mine in fata blocului (ok, de fapt mai in lateral putin), intre tipografie si garaje, tot timpul cand ploua se umple de balti… niste balti asa… de aproape ca iti vine sa iei undita si sa dai la peste.

De ce ar fi fost azi o exceptie? Mai ales ca a plouat aproape jumate de zi…

Ma intorceam asadar din Eclipse, de la o cafea, si fix in dreptul baltilor cu pricina, ma intersectez cu doua tanti cu aere… si bichonul de rigoare in brate… Dau eu sa o feresc pe tanti cu Bubico… dar mai cu masura , ca nah, eu pe malul lacului, ele pe partea mai uscata…

Lasand la o parte faptul ca n-a schitat nici macar gestul de a ma feri si ea putin, ma mai si trezesc cu un cot in umar, de am simtit subit nevoia sa ii povestesc cate ceva despre toti stramosii decedati din familie. Dar, treaca de la mine. N-o fi vazut femeia… Ma intorc, cer frumos scuze, ca asa se face… La care CEALALTA, imi arunca gingas peste umar…

„Du-te’n pizda matii!”

–

No comment.

Read Full Post »

Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului… dar…

Azinoapte, dupa lupte seculare… ba cu perina, ba fara patura… in stanga lu’ Puci, ba pe langa el… am reusit in sfarsit sa adorm.

Pe la 3 si ceva sar ca arsa din somn, ca mi s-a parut ca s-a luat curentul si ca lumea facea galagie din cauza asta. Deschid ochii… intuneric… Arunc un ochi la ceas… 3.. Ce curent sa se ia la ora asta? Nici nu apuc eu sa ma dezmeticesc bine si dibuiesc sursa vibratiilor negative: afara se certau doi ghiolbani. Beti turta. Si cu masina pe deasupra. E drept, pentru moment se certau de zor pe langa masina… De fapt, nu era chiar o cearta, din cate am dedus eu, cat mai degraba „impartasirea experientei de viata” intre ei. Si pentru ca nici o discutie nu are greutate fara ceva muzica, dupa 2 minute au dat drumul si la casetofonul din masina. La maxim. Cu aceeasi piesa, pe care o tot derulau. Ceva manea cu smecherii…

Sfinte furnicaturi mi-au trecut pe sira spinarii! Imagini cu blande procese inchizitoriale avandu-i pe cei doi ca acuzati si pe mine ca Marele Inchizitor au dat navala in mintea mea ce se chinuia de zor sa adoarma inapoi. Din pacate, nu am avut nici o sansa, fiindca nu doar muzica era la maxim, dar cei doi reuseau chiar sa o acopere! N-am sunat in viata mea la Politie pentru chestii de-astea, dar azinoapte aproape am intins mana dupa telefon!

Cu ocazia asta am constatat ce bune sunt termopanele pe langa casa omului. Dupa cateva incercari inutile de a adormi, am decis ca prefer sauna trilurilor de afara, asa ca am inchis geamul. Si, aproape minune! Nivelul de zgomot a scazut la un nivel ce, cu un oarecare efort, putea fi ignorat!  Si somnul n-a intarziat sa vina!

Si tot pe cei doi nenorociti ii suspectez pentru moartea pisicutului pe care l-am gasit azidimineata intins pe caldaram, la coltul blocului…

––

Cum ziceam, Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului. Insa eu, care nu am nici nemarginita lui mila, nici imensa lui intelegere si mai ales, infinita lui rabdare, ii mai doresc din cand in cand , macar o schilodire de lunga durata… Nu de alta, dar la 3 noaptea, iubirea crestineasca e un concept atat de indepartat…

Read Full Post »