Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘parere’

Note to self (01.07)

In ultima vreme observ cu ingrijorare ca tot mai multe reprezentante ale sexului „slab” devin nesimtite in trafic. Cum s-au trezit cu covrigul in mana, cum uita ca pe trecerea de pietoni au voie sa treaca si amaratii aia…macar cand au verde!

Read Full Post »

Sa recunoastem, tuturor ne place sa fim rugati din cand in cand. Unora mai mult, altora mai putin. De obicei, nu e un lucru deranjant (pentru mine cel putin), fiind o tentativa destul de inofensiva din partea cuiva de a capta putina atentie din partea celorlalti.

Exista insa cateva categorii de oameni carora pe care imi vine sa ii iau la palme instant:

– cei carora le place sa fie rugati sa faca un lucru care e de datoria lor sa il faca. Urasc situatiile in care esti fortat sa te izmenesti pe la vreun ghiseu, pentru ca duduia sau nenea de dincolo de el e prea ocupat ca sa faca exact lucrul pe care e platit sa il faca. Asta e doar un exemplu. Poate ca „de datoria lor” e putin cam mult spus pentru multe din cazuri, fiindca tot aici i-as pune si pe cei carora li se pare normal sa fie rugati sa faca lucrurile pe care ar fi de bun simt sa le faca. Cum ar fi sa isi spele chilotii murdari si uitati de o saptamana la inmuiat in ligheanul din baie. Stand in gazda…

– cea de-a doua categorie, pe care i-as mangaia usor cu funia uda, sunt acei oameni care desi te refuza initial, se supara daca nu te rogi de ei dupa aceea.  Iti dai demisia si te superi ca seful nu se roaga de tine sa mergi inapoi. Sau te dai lovit si cu planuri pe sambata seara si te superi ca ceilalti nu s-au rugat de tine sa-ti schimbi planurile ca sa mergi cu ei.  Cum ar fi sa ma supar eu de fiecare data cand colegii mei se duc sa faca trasee pe munte si nu se roaga de mine sa merg cu ei, cata vreme stiu sigur ca nu-mi plac genul asta de excursii? Oare e atat de greu, daca chiar te-ai razgandit , sa fii tu cel care face primul pas?

(Sursa poza. )

Read Full Post »

Eu-el, tu-ea

Uite o idee a Cristinei, care a trecut pe la Raka si a ajuns la Tomata (bine, nu doar la ei, dar ei au ilustrat in mod cat se poate de clar cum se vad lucrurile din fiecare colt al triunghiului).

N-am chef sa las cearceafuri de comentarii pe blogurile altora (rar are cineva rabdare sa le citeasca), asa ca expun aici cum vad eu lucrurile, mai ales ca am fost, pe rand, in toate cele trei roluri: si amica iubitului, si iubita, si iubita cu un foarte bun amic (ordinea ideilor e complet aleatoare). Chiar daca subiectul e fumat deja :P.

  • cand impui cuiva sa rupa legatura cu cineva, mai ales cu un prieten bun, pui cu manuta ta baza unor resentimente care s-ar putea sa te muste de fund pe viitor. Nimanui nu-i place sa i se impuna ce sa faca, mai ales de catre cineva drag. Ok, unii vor accepta, de dragul armoniei, sa renunte la prieteni, dar asta nu inseamna ca vor fi ok… Eu una, n-as fi. Si stiind ca mie nu mi-ar place, nu mi s-ar parea ok nici sa o cer. Unde mai pui ca, ipotetic vorbind, atunci cand iubesti pe cineva, ar trebui sa iti dai seama ca ii faci rau cand il pui sa aleaga intre doi oameni la care tine.

 

  • daca EL imi da suficienta atentie si imi arata ca sunt importanta pentru el, gelozia nu-si are locul. Poate intr-o mica masura, ca om sunt si eu 😀 .  N-am nimic impotriva iesirilor cu amicii de orice sex, cata vreme ii cunosc si mai ales, cata vreme simt ca eu ocup o parte mai importanta din viata, timpul si inima  lui decat ei (respectiv ea).  Si ar mai fi micul argument ca un amic de sex opus poate sa imi (sau sa ii) clarifice acele situatii minunate in care noi si ei vedem acelasi lucru dar il percepem complet diferit.

 

  •  „jumatatea” ar trebui sa fie mai importanta decat ceilalti… zic eu. Nu de alta, dar privind lucrurile din perspectiva celor 28 de anisori pe care ii fac in curand (stiu, pentru unii va fi un soc 😛 ), ma gandesc ca la varsta asta se stabilesc relatii ceva mai serioase decat pe vremea cand aveam 16… Asteptarile sunt altele. Nu stiu altii cum sunt, dar eu nu mai sunt dispusa sa incep o relatie „pentru distractie” sau doar pentru a avea cu cine sa merg la chefuri (bine, niciodata n-am fost, dar vorbind la modul general acum).  Ma gandesc ca la varsta asta deja ne dorim altceva de la parteneri, mai multa responsabilitate, mai multa implicare… un partener de viata, nu doar de pat.  Ori asta, din punctul meu de vedere, presupune multe lucruri. Inclusiv a-l pune pe locul potrivit de la inceput, nu dupa 1000 de ani de relatie. In definitiv, daca prietenii ar fi suficienti, n-ai mai dori o relatie, nu?

 

  •  geloasa pe prietenele amicilor mei am fost de cand ma stiu :). Pentru ca mereu am avut o senzatie naspa ca sunt „furata”, ca raman pe dinafara si ca imi pied locul privilegiat pe care l-am avut pana atunci. Si bineinteles, niciuna nu mi-a placut, cel putin la inceput. Si de multe ori si reciproca a fost valabila 😀 . Nu ne-am suferit una pe alta! Marea provocare a fost sa inteleg faptul ca daca amicul meu petrece mai mult timp cu ea si , ca atare, mai putin timp cu mine, e normal. Ea ii ofera totusi ceva ce eu nu ii pot da… ca altfel am fi noi impreuna! Probabil de-aia prefer sa ascult mai mult cand e vorba de problemele lor si de obicei, sa nu-mi dau cu parerea decat atunci cand el deschide discutia…

Read Full Post »

Azi am fost in Irish PUBlic House sa-mi beau cocktailul castigat pe twitter. Ocazie cu care mi-am amintit ca imi place mult acolo. Si ospatarul a fost foarte dragut si mi-a scos gheata din cocktail, chiar daca am uitat sa-i spun de la inceput ca vreau fara 🙂 . Abia astept sa trec pe acolo intr-o zi sa mai mananc din sandvich-urile lor excelente :D.

Aseara am fost la Stand Up. Teo, Vio si Costel, in No Name.

Am ras cum rar mi-a fost dat… de-alea cu tinut de burta si dat lacrimi… Ma mir ca aia din jurul meu mai auzeau ceva din cauza mea… Bine, Vio n-a fost chiar in forma, sau asa l-am perceput eu…

Incredibil de multa lume venita la timp. Nu stiu sigur la ce ora trebuia de fapt sa inceapa, dar daca stau sa ma gandesc ca eu stiam de 20:30… si chiar a inceput pe la ora aia… a fost o surpriza foarte placuta pentru mine.

Mai putin placuta a fost toata partea cu organizarea si aranjarea salii.

In primul rand, un destept s-a gasit sa-si parcheze masina fix in intrare, asa ca toata lumea trebuia sa o ocoleaza si sa se inghesuie pe o palma de trotuar ca sa ajunga la usa. M-am gandit ca poate o fi fost o strategie de-a lor, sa evite intratul in buluc, cine stie… Sa nu mai zic ca era o adevarata aventura sa iti gasesti locurile rezervate, ca nu era nimeni care sa te indrume. Daca erai norocos, dadeai de una din fetele de la Artitude Events, ratacita pe undeva prin sala, sau, daca erai si mai norocos, dadeai singur de foaia pe care iti era scris numele. Dar nici asa nu-ti garanta nimeni ca ai atatea locuri cate ai rezervat.

Pe urma… sala aia era ciudata rau de tot. Lasand design-ul natural al salii, facut pentru oameni care nu beau niciodata!, care era faza cu canapelele asezate ca la teatru? E un club totusi! Mi-as fi dorit o masuta cat de mica, sa am si eu loc de un cico, ceva… Habar n-am cum arata locul ala in mod normal, dar aseara era de-a dreptul aiurea!

Ma bucur ca a venit multa lume, dar nu pot sa nu constat ca mai avem muuult de invatat cand vine vorba de organizare… Foarte mult chiar. Dar nah, la noi la romani inca se merge pe principiul „Lasa , ca stau ei si in picioare, daca vor sa vada. Baga cat mai multi!”. Prin comparatie, imi aduc aminte de soferul de autobuz din Ibiza, care nu ne-a lasat sa urcam pentru ca se facuse fix si se ocupasera toate scaunele, asa ca a trebuit sa asteptam urmatorul. Asa era regula!

De remarcat faptul ca desi prima data cand am ajuns acolo nu mi-a placut… si nici a doua oara nu m-a dat pe spate… de cand cu concertul Sirbilor din Garaj Pink Freud am inceput sa privesc locul ala cu alti ochi :D.  M-am simtit ca in studentie, la concertele din fumoar! ( fostii mei colegi stiu despre ce vorbesc 🙂 ) . Locul are marele avantaj ca aproape oricand te poti intalni cu cunoscuti. Are si marele dezavantaj ca aproape oricand te poti intalni cu cunoscuti 😛 🙂 .

Read Full Post »

Chiar ma gande am ieri ca uite domle, ce frumos din partea lui Robert Downey Jr. sa ia Globul de Aur pentru cel mai bun rol masculin… Sunt de-a dreptul incantata 🙂 .

Am fost saptamana trecuta la film… la Sherlock Holmes… Si mi-a placut! Da, chiar mi-a placut! Sa nu mai zic de actori… oh, o incantare pentru privire! E unul din acele filme care isi merita banii si nu cred ca a plecat cineva dezamagit din sala aia! Si Downey Jr si Jude Law mi-au placut la nebunie! Tipa nu prea… nu ca m-as fi asteptat sa imi placa 😛 .

Dar… daaaaaar! Fiindca exista un dar… mi-as fi dorit sa nu se cheme Sherlock Holmes! Poate… James Holmes… sau Sherlock Palms… orice alceva 🙂 .

Nu de alta, dar eu chiar sunt un fan al personajului si undeva, in strafundurile fiintei mele, chiar daca filmul mi-a placut si actorii au fost fantastici… ala nu prea mi-a parut a fi Sherlock!

N-o sa ma apuc acum sa povestesc filmul, doar sa comentez cateva chestii pe ici pe colo.

In primul rand, Sherlock al meu nu era un betivan notoriu! Inteleg ca „pudicii”de la Hollywood au preferat sa il faca alcoolic, in loc de fumator de opium sau „mirositor”de cocaina… dar totusi! Una e sa zici ca ii place sa bea si alta sa il pui sa se tarasca in 4 labe!  Cel mai mare detectiv al tuturor timpurilor, in 4 labe? Sa fim seriosi! Un depravat betiv si fustangiu… Holmes, care in viata lui n-a atins o femeie! Ah! Mi se ridica parul pe ceafa cand ma gandesc!

Iar Watson… acest Highlander al vremurilor lui, ce trece prin foc ca prin branza si scapa dintr-o serie de explozii ce ar fi omorat un pluton, cu o rana superficiala la brat… cat de departe e de blandul, chiar naivul Watson pe care il stiam!

Mda… presupun ca erau prea banali pentru publicul din ziua de azi…

Oare cand apare versiunea in HD?

Read Full Post »

Da, de carte e vorba.  Cautati pe google, ca dati de ea usor. Sau mai bine, cautati-o intr-o librarie si luati-o acasa.  Si cititi-o. Si dupa ce ati terminat, poate imi spuneti si mie ce puii mei e asa amuzant in cartea aia?

Ok, a trecut ceva vreme de cand am terminat-o. Cateva luni chiar. Dar tin minte cu exactitate ca am ras de fix 2 ori si de alte 5 am reusit sa storc un zambet. Atat.

Sa nu se inteleaga de aici ca imi pare rau dupa orele petrecute cu ea in mana. NU! Altfel nu va trimiteam la librarie… A fost un soi de pornire… masochista . Pe de o parte nu-mi placea, in mare din cauza imbecilului de Ignatius, dar nici nu o puteam lasa din mana!

Am rasfoit cateva recenzii pe net… nu stiu, poate mie mi-au lipsit niste neuroni cand am citit-o, dar n-am ras! N-am ras domle!  La fiecare doua pagini imi venea sa il pun pe Ignatius (oare tipul care l-a botezat se gandea si el la porci in momentul ala? ) la zid si sa pun biciul pe el! N-am intalnit personaj mai enervant in viata mea! Ipohondru, egoist, lenes… (imbecil am zis deja)… si cu oaresce fantezii bolnave…

Uff… daca stau sa ma gandesc, nici nu stiu ce anume m-a enervat atat de mult la omul ala…

Cum ziceam, cautati, cititi… si luminati-ma si pe mine!

Read Full Post »

Peste drum de servici (mai exact, chiar in raza mea vizuala cum privesc pe geamul de langa mine) se afla un minunat magazin Profi, pe care, personal, nu l-as vizita niciodata probabil, daca nu mi-as mai lua una alta pentru pranz din el.

Ei bine, acest cochet magazin are amenajata si o parcare de aprox.50 de locuri, ca orice „supermarket” ce se respecta…

Toate bune si frumoase, insa amintita locatie are si o politica cel putin ciudata, dupa parerea mea umila: parcarea este destinata exclusiv clientilor magazinului, care, insa, nu pot stationa acolo decat maxim o ora. In caz contrar, masina urmand a le fi tractata spre o destinatie necunoscuta.

Realitatea este ca intr-adevar, intr-o zi normala a saptamanii, numarul clientilor aflati in magazin nu prea depaseste numarul de locuri din parcare. La fel de adevarat e insa ca de obicei e deschisa o singura casa, poate doua, daca ai noroc.

Oricum, ideea la care vroiam sa ajung nu are legatura cu gama destul de redusa a produselor, ci este cam asa: tu, ca manager, probabil stii foarte bine cam la ce nivel e magazinul tau. Dar sa impui clientilor un timp maxim de o ora de acces la parcare, mi se pare o prostie de nedescris. E ca si cand ai zice „de fapt nu prea avem mare lucru de oferit”. Nici nu ma mir ca majoritatea celor ce merg cu masina la cumparaturi se duc la Real…

Read Full Post »