Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘RATT’

S-a intamplat ca acum 2 saptamani sa fiu implicata intr-un accident. Bine, implicata e un fel de a spune. Butonam si eu telefonul sa treaca mai repede cele 35 de minute pana la lucru, cand m-am trezit proiectata in scaunul din fata. Se oprise brusc tramvaiul. Intr-o cisterna. Goala. Care la randul ei pupase alte doua masini. Sau trei, daca e sa ma iau dupa colegii de la lucru. Mi-e si ciuda ca in emotia momentului nu mi-a trecut prin minte sa fac si eu o poza, sa am cu ce ma lauda la nepoti. Recunosc ca inafara de o sperietura de moment (m-am gandit ca a calcat tramvaiul pe cineva), n-am avut alta reactie. Din vagonul al 2-lea nu vezi mare lucru din ce se intampla in fata tramvaiului. Cand mi-am dat seama ca nu mai plecam, am coborat si abia atunci am vazut ca intrasem intr-o cisterna. Si abia atunci am realizat ca sunt foarte norocoasa! Daca cisterna aia avea ceva in ea, poate nu ma mai pregateam acum de Craciun! In fata cisternei era o domnisoara blonda cu o masina mica si in fata ei, alta masina. Si pentru ca stereotipurile functioneaza de minune, in timp ce porneam voiniceste pe jos spre lucru, am decis in mintea mea ca domnisoara era de vina, ca sigur a franat din cine stie ce motiv doar de ea stiut si cisterna n-a mai avut timp sa franeze. Cand am ajuns la lucru deja se vehicula teoria ca vatmanul e de vina, ca n-a franat la timp. Mi-am zis ca or fi avut oamenii alt unghi de observatie decat mine, mai ales daca or fi fost in primul vagon, dar sa nu vezi ditamai cisterna? Da-o incolo de treaba! Bine, pana la urma se apre ca totusi au fost probleme cu frana tramvaiului, restul doar asteptau sa faca stanga in intersectie.

Si ma intreb si eu ca tot omul… cata vreme ne mai plimbam cu vechiturile astea nenorocite? Ca uneori nimeresti cate un tramvai de ai impresia ca o sa inceapa sa piarda bucati pe drum, ca in desene, si o sa mai ajunga la capat doar platforma cu motorul si scaunele cu calatori ingroziti…

–––––-

N-as circula atata cu tramvaiul daca m-as putea baza pe autobuze. Dar nu pot. Doar dimineata. Ca dupamasa, de vreo 2 luni incoace, e un fel de acord tacit intre soferi ca din cele 7 autobuze ce ar trebui sa isi prelungeasca traseul pana la noi la firma, macar 2 pe zi sa nu vina. Pentru ca masini si lipsa de chef si proasta organizare si se retrage in depoul aflat la 500 de m de AEM de unde nu vine altul sa il inlocuiasca. In alte cuvinte, pentru ca pot. Nu inteleg cum vine chestia asta… suntem in intarziere, asa ca nu mai venim pana la capatul liniei. Ca si cand conductorul unui tren pe ruta Bucuresti-Timisoara-Arad s-ar hotara brusc sa se opreasca la Timisoara, ca a facut intarziere pe drum si oricum imediat ar trebui sa fie pe drum inapoi. Mai castiga din timp.

Nu pot sa inteleg de ce, dupa atatia ani de cand exista traseul expresului, astia care calculeaza orarele autobuzelor , nu sunt in stare sa conceapa un orar care sa fie sincronizat cu traficul. Doar se stie ca in fiecare zi lucratoare intre 5 si 6 jumate e nebunie, cozi peste cozi si inevitabile intarzieri.

Si poate nu m-as supara atat ca nu vin autobuzele alea 2, daca ar exista o posibilitate sa ne anunte si pe noi, sa nu mai stam ca prostii in ploaie si frig sa le asteptam. Cred ca cer prea mult.

–––––

Stau cu draftul de la articolul asta de vreo 2 zile. Intre timp, tentativele mele de a pleca de la lucru cu expresul au esuat, pe motiv de lipsa. A lor, nu a mea. Noroc ca nu erau multe grade sub 0.  Si tot ei se plang ca sunt persecutati pe nedrept. Saracii…

Read Full Post »

Eu si Expres 2 ne cunoastem de mult… de cativa ani chiar. Nu ti-am povestit prea multe despre EL pana acum,  pentru ca nu mi-a atras atentia si nici prea apropiati n-am fost. De fapt, ne vedem doar dimineata( la 8:50 fix!) si nici atunci de fiecare data.

Dar in ultima vreme s-a schimbat… Nu stiu ce are… ma tachineaza!

Sa-ti explic.  Acum vreo doua zile, intr-un exces de zel, am plecat mai devreme de acasa cu vreo 5-6 minute.  Tinand cont ca in 90% din cazuri, ma deplasez cu viteza constanta, am si ajuns la semafor cu 5-6 minute mai devreme de ora intalnirii… Si ce sa vezi? EL! Tocmai trecea strada,  fluturand voios din retrovizoare! Am ramas pironita locului… privind cu jind in urma lui…

Draga jurnalule, eu cred ca ma pandeste dupa colt! Ei, cum nu ma crezi? Stai sa-ti mai povestesc!

Azi dimineata, fiind mami la noi in vizita, am plecat mai tarziu ca de obicei de acasa.  Stiam ca e mult prea tarziu sa il mai vad azi, asa ca nici nu m-am agitat. Si cand colo, ce sa vezi? Fix cand am ajuns la semafor… a trecut si EL… alene… facandu-mi semn jucaus dintr-un ochi de geam… de parca mi-ar fi spus „Vezi… daca te-ai fi grabit putin!”.

Ce zici draga jurnalule? Oare ii place de mine?

Read Full Post »

Te iubesc, RATT!

Luni n-am prea luat de seama…

Marti mi-am zis ca e doar o concidenta…

Ieri m-am incruntat usor si ti-am adresat printre dinti niste urari de sanatate si prosperitate…

Azi mi-am dat in sfarsit seama!

Iarta-ma! Iarta-ma, dragul meu RATT! Iarta-ma ca mi-am putut inchipui, fie si o singura secunda, ca lipsa biletelor de express timp de aproape o saptamana de la chioscuri ar putea reprezenta o  strategie marsava de a constrange lumea sa isi faca abonamente!

Acum stiu adevarul! De fapt, tie iti pasa!

Iti pasa de natura si sigur te-ai gandit cati copacei vor fi salvati daca, o data la 2-3 luni, ai taia ratia de bilete pe o saptamana pentru cateva sute de oameni!

Si sunt convinsa ca tii la noi, tii la sanatatea noastra! Doar mersul pe jos e o sursa inepuizabila de sanatate! Mai ales cand e frig. Si ploua. Si nu mai ai bani nici de taxi, ca e chiar dimineata zilei de salar!

RATT, iti multumesc ca existi!

Read Full Post »