Feeds:
Articole
Comentarii

Posts Tagged ‘spectacol’

Mi se intampla destul de rar sa merg de doua ori sa vad acelasi spectacol. De fapt, o singura data. La Adam si Eva, in Sala 2 a Teatrului National Timisoara.

E adevarat ca a doua oara am fost invitata la spectacol, dar e la fel de adevarat ca daca nu mi-ar fi placut prima data, n-as fi avut nici un motiv sa accept.

Intamplarea face ca „Adam si Eva” de Liviu Rebreanu e printre cartile mele favorite, asa ca n-as fi putut rata punerea in scena pentru nimic in lume!

Si iata-ma la premiera, cu inima cat un purice, emotii cat casa si pana si degetele de la picioare le aveam incrucisate sa fie o adaptare pe placul meu!! Recunosc ca sunt putin mai conservatoare in privinta asta (cand e vorba de piese clasice, prefer oricand o adaptare in stil clasic uneia „adusa la zi” – nu mai stiu cum il chema pe regizorul ce mi-a facut praf imaginea cu Sanziana si Pepelea, dar nici nu prea conteaza), asa ca speram din tot sufletul sa nu fie prea moderna. Si aveam emotii pentru ca personajele principale erau jucate de doi actori de la Teatrul din Cluj, complet necunoscuti mie.

Sala 2 e perfecta pentru o punere in scena mai aproape de public. Se preteaza la o multime de modificari, atat cand vine vorba de decor, cat si de aranjarea spectatorilor. La premiera, am stat chiar pe randul 1, in mijlocul salii. Mai  bine de atat nu se putea! La un moment dat am avut impresia ca o sa imi scape vreun obiect de recuzita in cap, atat de aproape se intampla totul!!

Si mi-a placut!! Da, chiar mi-a placut!! N-a fost perfecta, dar a fost suficient de aproape! Un amestec minunat de viziune clasica si moderna. Tinand cont ca am citit cartea de 4 ori cel putin, ar fi fost destul de greu sa isi imagineze cineva detaliile exact in felul in care mi le-am imaginat eu cand citeam, dar a fost incredibil! O adevarata explozie de energie, o nebunie! Si fiindca eram in buricul salii, ca sa zic asa, toata actiunea se juca chiar sub nasul meu!! Intr-un mod ciudat, personajul meu favorit a fost Doamna in negru, un fel de povestitor din afara timpului, care nici macar nu apare in carte. Mi-ar fi placut sa existe timp pentru ca fiecare scena sa fie explorata mai pe indelete, dar asta ar fi insemnat sa plecam acasa dimineata 🙂 . Am plecat acasa bucuroasa si cu inima usoara, cu promisiunea interioara de a reveni cat mai curand!

N-a fost sa fie foarte curand, cred ca a trecut mai mult de jumatate de an pana am ajuns din nou la teatru si, coincidenta sau nu, tot la Adam si Eva. De data asta am avut locuri mai laterale, dar tot pe primul rand. La fel ca prima data, am tresarit si in primele secunde si cand Toma a fost impuscat, fiindca trecuse suficient timp incat sa uit unele detalii. Si fiindca de data asta am fost mult mai relaxata si fiindca stiam deja ce fac personajele principale, m-am concentrat mai mult pe personajele secundare. Nu cred ca am inteles cu adevarat pana atunci importanta personajelor secundare si cat de mult pot contribui la reusita unui spectacol. Fiecare dintre ei trecea printr-o sumedenie de rolisoare mititele, dar pe care le luau foarte in serios, de parca ei ar fi fost in centrul atentiei. Cu siguranta au fost in centrul atentiei mele! E interesant cum o simpla schimbare a locului in sala m-a facut sa observ alte detalii ale unei povesti pe care o stiam deja. Cred ca o sa mai incerc pe viitor.

Si pentru ca n-am zis nici un cuvant despre poveste, despre temele ei, presupunand ca stiti deja despre ce e vorba, inchei cu teaser-ul celor de la TNT, in speranta ca va fac curiosi.

Read Full Post »