De multa vreme am auzit de programele de sponsorizare a copiilor … din afara tarii. Nu zic, gandul de a face bine unui copil, de oriunde ar fi el, ma munceste de multa vreme… Insa azi am descoperit ca asemenea actiuni se fac si la noi in tara! Si parca mai mult m-ar trage inima sa ma implic intr-un astfel de program pentru copii nostri!
Citeste mai departe pentru a vedea care sunt programele de pe la noi
1. Se spune ca ziua buna se cunoaste de dimineata, iar vestea buna dupa semne. Asa ca data viitoare cand vi se zbate ochiul drept, asteptati-va la o surpriza placuta .
2. Alalteieri am asistat la o scena mai putin obisnuita… In scara mea, pe undeva prin boxa, are culcus o pisica cu 3 pui (niste draguti, de altfel). Conform caror rationamente or fi gandit vecinii mei cand au ajuns la concluzia ca pisica mama, dupa ce a prins un soarec , nu il va manca (asa ca i l-au luat si l-au aruncat afara) ??
3. Uimitor cata putere are reclama prin viu grai. Azi dimineata am fost sa cumpar niste cornuri ce imi gadila mie placut papilele gustative. Tanarul cu care am fost sa le cumpar, desi venise doar sa ma insoteasca, nu s-a putut abtine sa nu isi cumpere si el 3… Si nu cred ca a avut de ce sa se planga . EA ma “chinuie” des cu tot soiu de experimente de genul .
Ma gandeam sa vorbesc putin despre… compromisuri. Mai exact, compromisurile pe care le faci intr-o relatie.
Stiu ca majoritatea dintre noi, cel putin atunci cand sunt singuri, sustin sus si tare ca ei nu vor compromisuri, nu vor accepta, etc etc… Si totusi, la un moment dat ajungi sa le faci, pentru ca iti dai seama ca de obicei nu se refera la lucrurile cele mai importante…. sau asa pare atunci cand le faci .
De cand imi doream cateva zile in care sa nu mai am nici un contact cu calculatoarele, televizoarele si alte asemenea aparate…
Dorinta mea a fost aproape indeplinita. Zic aproape, pentru ca sambata am avut proasta inspiratie sa mergem sa vedem meciul Poli- Cluj in ceva barulet din Jimbolia. Nici n-o sa incep sa comentez ce s-a intamplat pe terenul ala. De parca scaunele de pe stadion au fost de vina ca Poli juca mai rau ca o cizma.
In rest, aer curat… taiat de porc in mijlocul verii (nu eu, eu am fost mai mult spectator si am avut maretul rol de a scrie biletele pentru pungile cu carne… ). Citit mult… in curte, la soare, la umbra, la balta… Am un “guler” ars de soare de nu-mi vine sa cred… Daca misc putin gatul, imi vine sa sar in tavan. L-am comparat pe Puci cu toate matele din toate curtile. Si am constatat cu mandrie prost ascunsa ca e mai mare si mai frumos ca toate .
Ca tot se vorbea zilele astea despre probele de foc intr-o relatie… eu zic ca una dintre cele mai explozive e intalnirea cu familia lui… in varianta extinsa. Ceea ce s-a si intamplat, de altfel. Io zic ca a trecut cu bine… dar cine stie?
Pentru ca “lumina ochilor mei” are aprox 180 si e… brunet… “auzul urechilor mele” sau “mirosul narilor mele” nu merge, ca ei sunt doi, deci plural… trebuie sa se multumeasca si cu statutul de “papile”… asta e
Ubu, in imparatia lui de pe balcon :
Si Puci, pe acelasi balcon, in fotoliul ce l-am pus acolo pentru mine, dar pe care si l-a revendicat din prima secunda!